Explore Pastori

Scăldat în lumina morții sub forma lui, forma mea n-are sens unic sub forma voastră forma mea nu există tot văzut sub ochii voștrii conduși a decăzut lumesc tot ce există pretutindeni n-are valoare unică și doar în inima ta, tu ți-ai ales iubirea hapsână circuitul închis la minte pe care-l crezi origine sub lumina lui te seduci în spatele luminii aparente orbit de dizolvarea radiației agresive doar licărul superficial pe suprafețe lustruite nicicând lucide în luminoziatea preluată adaptată mediului influențabil pe dinafară strălucit servește vânzătorilor de dragoste promisă ca pocălit © j.waldeck 2020

mai alb decât albina într-un stup de träntori cineva anume şi-a asumat – sau a primit? – sarcina de-a ne duce pe toţi buluc în lumină toți pastorii din nori se descarcă pe pământ până se trage apa după ei de nu deviezi din mărețul plan răsplatit predeterminat din lipsă de unicat un surplus binecuvântat care determină fictiv, ce e positiv și negativ fară a fi vitageN, far‘ de-a fi pleiadeni trepăduşii progresişti, care execută orbeşte planul altora (se)duși după lumină de niste spiriduși frecvența umanității schmbate-n ansamblu vindecată de celule canceroase precum inamicii iluminaților n-au alte foloase mai umane, mai simțitoare doar de superioritatea afectată unui cadru fiecare ciclu închis se supune reîntoarcerii în lumina reflectorilor la non-materie, într-un cerc limitat unde expansiunea conștiinței a eșuat... © j.w.waldeck 2021

n-ai viață proprie, haimana nehalită după Baclava s-au crezi, că doi ani de prostire nu te-au dezevlit, după ce te-ai lăudat unde arta artelor nu te-a zdrelit nicicând n-ai să dai într-un stup de miere mai dulce într-un roi de idei mai ascunse încolțit într-un trup tot mai păros 7 ani și încă ești pe dos o ladă lungă în care zace umbra uitată de idolul adormit dar pentru fiare lașe nu se cade pomana acordată-n pace nici visul dulce dorit © j.waldeck 2021

Autodistrugerea conduce căile  semeni din decalaje care creează  doar lacune oameni înălțați de sus care-ți stric, ce-i mai bun  în adunarea încrezută   PESTE EA peșteră rea sau transformarea cerului unde nimic m-a ținut unde totul  este rupt din cer și despărțit de lume a închide diferența indiferent de ce totul este prevăzut într-un automatism corupt roboți cu căi prescrise îndrăgostiți de pereți perfecți pe plată pe care gloata le-a simțit  determinate laudandu-se descătușată în...drepTată spre compulsiunea figurii lor evlavioase a fost o grabă, o babă neagră aici îmi place!pentru a vă satisface auzul dus de râpă în auto-distrugerea căilor conduse din departe... erupe ceva sălbatic de-a înăbuși... profilactic plictisul unui paradis fără schimbare, recapitulat de repetări similare © j.waldeck 11.08.2018