RaulMarian

Lumina tresare din cer spre mine, Căutând culoarea ștearsă din vine. Pământul o primește cald și duios, Crăpând porțile amplasate frumos!Transparența din ochi dispare ușor În metalul plasticului din ulcior, Pregătind, pentru insecte, cenușa Căzută din lanț, îmblânzind cătușa!Din întuneric crește încet floarea Neagră, înghițind, rece, toată suflarea, Încălzind în silfida ei dragoste Creaturi, de la Ondină plecate!Lanțuri de suflete se leagă obscur, Urlând liniști aprinse-n vechiul contur, Murmurând voci ale rațiunii în Crizantemele îmbinate cu fân!Lumina se pierde ușor în locul Ars în gloria uitată de focul Mistuitor, ce nu va mai înghiți F...

Varsă râul din tin-afară, Lasă să iasă o mătase rară, Oamenii nu vor putea s-o vadă, N-are formă, doar vrea să cadă!N-are culoare, griji să nu-ţi faci, Poţi s-o verşi, să te descarci, Să dea culoare-n trandifiri, Şi s-acopere-n pământ, satiri!Râuri mici curg pe lângă tine, Ape limpezi de la nu ştiu cine, Vărsaţi din munţii cei nevăzuţi, Printre ceaţa deasă de încrezuţi!Soare-afară nu mai există demult, Orbiţi toţi de fiecare cult, Orbiţi de focul ce arde veşnic, Mireasma fiorosului străjernic!La porţile munţilor te aştept, stând, Pe laviţa umbrelor, demult uitând Timpul ce n-are să se mai întoarcă, În timp ce râul, uşor, te descarcă!

Smulge din lună şi citeşte-n stele, Luminează tot cu focul lunii mele, Găseşte cuvintele ce auzite nu erau, Strigătele fiorilor ce mă amărau!Ascultă focul, cum se plimbă-ncet, Pe sub perini, plapume, din Nucet! Ascultă râsul ce degrabă nu se-opreşte, Nu poţi face nimic, aşa se povesteşte!Lasă spinii să curgă uşor pe tulpină, În timp ce râul uitat, veşnic suspină! Lasă noaptea să cadă din cer acum, Să văd cum stelele devin uitatul fum!Nu te mai mişca din blânda frică, Suspină doar coralii ce te fac iar mică, Aşteaptă negrul să acopere rozul, Pentru a-nţelege viaţa, nu molozul!Priveşte în adâncul inimii tale, Bate-n toba disperării dumitale,...

Cântă dragă copile, Şi scuipă doar pene moi, Cântă copile, doar pentru noi, Şi pentru clipele din mile, Mile din zile crude, Când focul înceta să mai ardă, Iar apa te prindea fără gardă, Lăsând în urmă lemne ude!Cântă dragă copile, Şi nu te opri de curând, Căci melodia vine purtând, Zilnic toate amintirile, Amintiri cu zile roz, Când oglinda se spărgea repede, Iar bucăţile răneau limpede, Lăsând în urmă un veşnic moloz!Cântă dragă copile, Şi strigă cu putere cruntă, Nu-ţi lăsa petala să fie căruntă, Înveseleşte-o cu lunile, Lunile, nebunele, Când cerul plânge sau râde, Iar viaţa, ca deobicei, surâde, Lăsând în urmă petalele!

Cerul roşu, ce este plin de flori, Cu petale tari şi petale moi, Se lasă-ncet şi aduce fiori, Pentru voi toţi şi pentru noi doi!Vremea rea şi sângerie, Ce aduce inima în neliniştire, Îmi aduce-un buchet de bucurie, Iar la alţii nici măcar o scutire!Ciripitul păsărelelor, Vine din nefericitul nor, Iar melodia vocilor lor, Din glasul frumosului tău sonor!Zgomotul ce zgărie încetişor, Dinţii cei lacomi de atâta crom, Spulberaţi în vise ce duceau uşor, Spre ceva mai bun, spre un nicrom!Ploaie de spini lasă loc la petale, Să acopere tot ce de departe, Se aude sunănd a mare jale, Nefiind loc de bunătate-n parte!

Fantasma neagră se lasă uşor, Noaptea albă vine-n dormitor, Nu mai vărsa râul cel sec, Căci toţi spinii înfipţi... trec!Sângele negru se scurge-ncet, Pe trandafir, c-un lin scâncet, Petalele cad în cruda uitare, Şi mă lasă să gust a ta teroare!Înc-o picătură şi aşa mai departe, Vreau să te cunosc, ca pe-o carte, Să-ţi deschid coperta, şi să aflu că, Spaima şi tristeţea nu te-ntunecă!Spune da şi hai mai aproape, Lasă-te purtat încet pe ape, Izvorul roşu să-ţi arate calea, În timp ce nămolul te trage-colea!Ah, de ce nu vrei să-mi araţi, Cum te lupţi tu, cum te baţi? O inimă, lângă inimă curată, Amândouă de dureri-nconjurată!Două trăiri, un s...