PasiPeSticla

zilele în care putea să iubească erau cele de la sfârşitul lunii şi atunci se plimba prin apartament cu braţele deschise şi mângâia în treacăt sufletele care nu ştiau să se spargă singure.eu stăteam deoparte şi-l priveam cum iubea biblioteca, masa şi patul, şi-mi doream să fiu şi eu din lemn.apoi mă deghizam în geam ca să mă vadă. îmi lipeam sufletul de perete şi-mi deschideam braţele parcă pentru prima dată de când îmi căzuseră aripile fără să-mi crească la loc. când observa că apartamentul lui are un geam în plus, venea în faţa mea şi privea (pr)in mine ore în şir. şi spunea "ce frumos e oraşul în seara asta, parcă-l văd pentru prima dat...

în fiecare zi se întâmplă o grămadă de lucruri. se plouă, se trăieşte, se uită, se apune, se aruncă, se găseşte, se moare. viaţa se întâmplă în fiecare zi.aşa că nu-ţi face griji, n-a fost vina nimănui, la un moment dat trebuia să ne întâmplăm şi noi.

şşşşt! vorbeşti prea tare şi n-am reuşit să-ţi aud ultimul gând. hai, gândeşte-l iar doar pentru mine şi o să-l ascult cu ochii închişi spre cer.(tu mi-ai spus că cele-mai-frumoase-gânduri nu se aud cu ochii deschişi.)taci şi gândeşte-mă şi gândeşte-ne,până o să gândesc şi eu cu vocea ta.

mai mult ca sigur lumile noastre se vor sincroniza într-o zi a săptămânii în care n-a plouat niciodată.atunci o să alergi pe străzi cu mine în cârcă, de parcă oamenii au făcut asta dintotdeauna, de parcă toţi ne naştem cu un al doilea suflet în spate, de parcă sun-tem u-nul. o să alergi pe vârfuri privind în jos să nu care cumva să calci pe aripile altcuiva, pe vreuna din zgârieturile asfaltului sau pe vreo furnică şi eu, legănându-mi picioarele în gol, o să-ţi cer să te opreşti de fiecare dată când trecem pe lângă o vitrină ca să privim la oamenii care suntem fără să ştim şi să te întreb "crezi că sunt fericiţi?" şi să-mi răspunzi "de ce ...

Băi Alex, în tot timpul ăsta a apus soarele de nu ştiu câte ori. De-am ajuns să cred că nu mai există dimineţi pe partea patului în care m-am uitat în fiecare seară.Şi între toate apusurile ăstea care n-au semănat între ele, mi-am dat seama că răspunsurile ne găsesc de cele mai multe ori prea târziu. Când nu ne mai putem împacheta nici măcar regretele cu ele. Când am învăţat deja că viaţa nu se trăieşte privind în urmă după oameni care au plecat de mult. Că deşi stăm pe loc, de pe un perete sau de la mâna unui străin, timpul continuă să ticăie. Că tăcerea şi liniştea sunt două răspunsuri diferite. Că atunci când cineva vrea, va mişca mai m...

goi. umăr peste umăr ne suprapunem perfect ca un puzzle alcătuit din două corpuri care în sfârşit există. inimile noastre îşi sincronizează mişcările, o bătaie tu, o bătaie eu, un moment de reculegere pentru bătăile din urmă şi aşa am ajuns să fim Omul cu cele mai multe bătăi de inimă pe minut.zâmbesc cu toate oasele atunci când pielea mea îşi sparge valurile de pielea ta şi devenim cea mai frumoasă mare de oameni.acum deschide ochii şi dormi liniştit. azi nu moare nimeni. avem bătăi de inimă pentru fiecare om.