L-anti-poeide

Dans une réalité alternative, durant les années 2010, l'armée développa secrètement une nouvelle technologie, permettant initialement de connecter l'esprit des utilisateurs a une machine pour y échanger par la pensée. La technologie évolua avec le temps et grâce au progrès de la visualisation assisté par IA cette technologie permit bientôt de connecter les esprits a un monde virtuel dans lequel apparaissaient les pensées d'un groupe. On s'en servit pour explorer l'inconscient collectif d'un groupe jusqu’à 100 personnes. Ainsi apparaissaient dans ce monde tous les héros des aventures qui comptaient pour l'humanité à une époque donnée. Dans ce monde les héros animés par des IA semblaient agir d'une façon correspondant aux pensées qu'en a l'humanité à propos d'eux dans son imaginaire collectif. Puis un jour à la fin de la décennie des années 2010, il sembla que les antagonistes de ces héros eux aussi présents dans ce monde s'allièrent pour assombrir les pensées de l'humanité sur

L'ourlet du céleste se déploie à l'est Et dépassant les masures, Frotte de son duvet crissant à ma fenêtre. Dehors, il fait très froid. Pourtant, Pendant que le Soleil portant le lever du monde sur ses épaules, À sa vue, je ronronne de plaisir, bien emmitouflé, bien au chaud.

Fuori campo: “qui è dove vivo, la cittadella volate di Nova Urbis. In pratica è un’isola galleggiante a vari chilometri dalla terra. E’ detta anche la città dei maghi perché è stata portata quassù da loro. Ospita l’unica accademia dei maghi della terra, ed è lì che io studio per diventare una maga. Il mio sogno è di diventare brava come mia madre, e che lei possa essere fiera da lassù in cielo.” Si vede Bibi che prega in ginocchio in giardino davanti alla tomba di sua madre. Sulla lapide vi è la scritta Arya Beltrami – possa la tua anima vegliare sempre sulla tua famiglia. Si avvicina un uomo che le mette una mano sulla spalla. Uomo: “Bibi, vieni dentro la colazione è pronta, farai tardi a scuola.” Bibi: “Ok papà.” I due sono seduti a tavola e fanno colazione, una donna corpulenta con un grembiule versa del latte nelle loro tazze. Bibi: “grazie Petra.” Padre: “So quello che pensi Bibi, tua madre sarebbe fiera di te. Ogni giorno diventi sempre di più simile a lei.” Bibi: “Papà, ti

PREFAȚĂ Îmi e foarte clar faptul că perioada liceului cu bune și rele, frumoase și urâte, râsuri și plânsuri șamd. nu poate fi surprinsă într-un capitol sau într-o poezie sau în ceva scris, în totalitate. Dar dat fiind faptul că mi-a stat pe gând ideea unei poezii despre liceu de câteva luni deja, am zis că merită să încerc să captez în scris unele din (cred eu) cele mai iconice momente ale noastre și ale perioadei. Mai mult ca sigur mi-au scăpat câteva, dar esențialul e acolo. La mulți ani PICII! Te pupă & te iubește fratele tău! cel mai bun prieten, frate, fiu, nepot, coleg, de toate, astăzi ești sărbătorit și cu-atât mai mult, iubit astăzi, exclusiv, urare ca la 5 ani la serbare. îți recit o poezie dar citesc de pe hârtie îți aduci aminte, coane de momente liceale când dădeam cu pumnu-n mese, râdeam fără să ne pese? când chiuleam de la română, dădeam nas în nas cu Bînă; Smarandache făcea spume -ea nu prea râdea la glume... când pe la filosofie prea multă monotonie ne inunda

我爱法国人。 我爱你。 法国是好。 女孩爱巴黎。 人爱巴黎。 我爱巴黎和人。 我爱法国人。 一个男孩爱法国人和法国人 他爱说话法国人。 法国人请他。 我爱法国人。