impuls

trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul, se mai scutură câte-o aripă e caniculă polii se apropie doar cât să se vadă la ochi am un fluture în buzunar, construiește acolo o nouă moschee mă rog în stânga și-n dreapta să găsesc o saltea pe care să dorm la noapte toți cocoșii fac uniune și vin să mă găsească păi, bă, tu ce credeai păi noi ca tine am mai după tot ce-am făcut pentru ridică mâna aia o dată că n-avem toată săptămâna la dispoziție facem o grădină de animale și stăm acolo toți facem cu rândul să trișeze vreunul că-l ia mama alo s-aude m-auziți?

pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vânează boabe de orez și fascicule de lumină

un om singur pe o insulă mănâncă înghețată dintr-un pachet un om singur pe o insulă repară un ochean defect china e tot mai aproape boabele de orez sunt tot mai tari oamenii îmi spun doar că sunt singur, eu beau fac curat în frigiderele din bar ai un costum negru neptun, explici Bucureștiul cu emoții aș vrea să pot să zic ceva, să numărăm umbrele și piloții ce lume ciudată, cred că iar mi-am pierdut numele luna și celelalte corpuri îmi mănâncă zilnic glumele un crocodil de pluș care vorbește cu mine, eu îl întreb despre trecut mănânc clătite cu ciuperci nostalgic și pierdut terenul pe care am construit o casă care visează la mare e aspru și nemaivăzut

într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul celor care stau noaptea la diguri dar nici ei nu știu pe unde să ne-ndrume nici pe mine nici pe cel de după mine care n-are nume greutate nici oraș din care vine ne tot rupem și ne ducem pe o uliță anume unde fetele adapă caii care stau cuminți nouă ne vorbesc cuvinte pe care nu le-nțelegem flori culegem să le punem peste ochi peste mărgele ele, tot nimic, într-una eu tot număr praf de stele și cuiburi de rândunică barza bună biurare ține-ne de umeri tare adu-ne o păturică cântă dacă știi și spune-mi unde-i capătul cu dale ele plâng și râd o dată și nu-mi spun tot adevărul dormi, acum și vedem mâine dormi, vedem noi cum vom face dimineața ochii noștri se fac alți ochi, de la stele nu mai știm nici ce vorbisem nici pe unde ne e fuga și mai stăm, mai stăm o toamnă primăvara prindem roua vara scufundăm cuvinte și uităm, uită și ele facem case din

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac tot drumul înapoi, găsesc o fată care numără apusuri și ține-n palme două stele moi se uită-n ochii mei și își mănâncă plânsul  fire și lumini se pierd într-o grădină mare mă țin în mâini și mă descânt beau toată apa ce se mai găsește pe pământ acum sunt toate oceanele toți peștii  mănânc trenuri de jucărie și părerile mele de rău sunt un radio rămas la jumătate o mamă care închide ochii și stă așa câteva după mese înghite pești și lenea mea separă oamenii de oameni ce frumos e apusul  ce frumos e castronul ăsta cu supă

aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă  peste apă peste mese peste rafturi văd acolo  stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și cu unt cu fistic cu fă-mă mare sunt onoare sunt oroare  cine-alege sete peste  perne fred sunt linii moarte capete de cerberi secte  simple simbad fură iarăși de prin rafturi ce rămâne lăzi și larve liber vara nu mai știu dacă se-aude pentru păsări mergătoare surde să se surpe gara era odată un orologiu un urs unde e busola aia unde vindem vise albe într-o baie din Colentina iapa arde armura alabalalalalala elastice eroi chin car camila-n spinare sunt cercul progresez și revin rase culori creioane și cretă orb deschid guri mari care înghit soarele întind o mână și desenez toți monștrii ei se schimbă schimb imagini fatidic aici se deschid ușile dar rămânem pe dinafară ca poeții tâmplari noi bancnote rămurele peste

doi copii caută drumul spre casă acolo unde soarele se face mic și îl pot înghiți unde zborul e lin și sufletele nu se grăbesc noi îngropăm o pasăre îi dăm un nume pe care doar noi îl știm dansăm în cercuri și așteptăm seara vântul și poveștile fără capăt

cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici multe vietăți, fiecare cu numele ei aici am văzut cerul de pe vârfuri și capătul aici am stat într-o barcă moale prinsă cu sfori în timpul ploii aici par să se fi întâmplat toate unde sunt acum, nu mă leagănă nicio barcă nu mă trezește nicio ploaie dar măsor, meșteresc mă uit într-o apă clară și mă întreb de care parte sunt și cine pune totul în ordine cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul scoate o vorbă, apoi un cântec apoi se desface în mai mulți oameni și niciunul nu se gândește la nimic aici am văzut cerul de pe vârfuri aici am stat într-o barcă moale prinsă cu sfori în timpul ploii mă strecor privesc penele tale mari enorme se face seară mă acopăr cu ce găsesc viu mă acopăr și adorm câteva săptămâni am vise în ele mă vizitează cineva îi uit numele și tenul auriu îi uit vorbele deșertul e blând acum un

dimineața devreme, foarte devreme sunt un mic gândac vorbitor care se uită la ceas și se gândește la tine nu mă gândesc la stele sau la oamenii adunați la cozi nu mă gândesc la ghicitorii în cafea sau la forme perfecte am multe culori mâneci lungi și sunt un pic trist tu nu știi  dar când se aud păsări  și bat covoare și miroase a muzică eu îți caut binele și te măsor și spun iartă-mă aș vrea să vezi asta să devii, dintr-o dată, mai ușoară un nor moale trecând prin oraș fără nimic de reparat aici sunt mâinile mele aici sunt ochii aici ne împăcăm și mirosim a liniște