Shop Forum More Submit  Join Login
5. Homofobia, extremismul, discriminarea


5. 1. Introducere în ideologie

Dacă vine vorba de minorităţile sexuale, trebuie luate în calcul şi atitutidinile ostile faţă de acest fenomen. Extremismul, ca o primă formă de manifestare, presupune a urma o idee politică până la capăt, cu intenţia de a elimina opoziţia; intoleranţă faţă de celelalte opinii şi urmărirea unor scopuri politice prin mijloace care nu respectă drepturile fundamenatale ale omului.
În România, extremismul reprezintă „în primul rând, un comportament fundat cultural de excludere a minorităţilor” , acest fenomen amplificându-se din cauze socio-economice: sărăcie, inegalitate, corupţie. Aceste cauze sunt potenţiale surse de conflict în societatea românească, iar tensiunile generate din aceste conflicte adeseori sunt captate de partide extremiste cum ar fi PRM şi sunt transformate în capital politic.
Extremismul devine nociv atunci când îşi duce la exces principiile de exploatare, dominare şi impunerea cu forţa a propriilor ideologii. Această doctrină doreşte eliminarea minorităţilor etnice, religioase, sexuale etc. Din extremism derivă şi homofobia, acel „complex de emoţii precum anxietatea, dezgustul, aversiunea, furia, stinghereala şi frica pe care le simte o persoană de orientare heterosexuală faţă de un gay, o lesbiană, un bisexual sau o bisexuală” .
Homofobia internă reprezintă credinţele învăţate pe parcurs de individ, pe care acesta le incorporează propriului sistem de valori, învăţându-le dintr-o societate cu ferme convingeri împotriva homosexualilor. Homofobia externă este deschis observată şi experimentată şi devine convingere în urma acestor trăiri.
Această fobie nu are rădăcini medicale, pentru că nu se referă la reacţii patologice, incontrolabile faţă de persoane cu orientare homosexuală, ea explicându-se doar prin atitudini cognitive şi emoţionale negative determinate de educaţie. Ea se referă la atitudini, emoţii şi opinii care se formează pe parcurs şi sunt influenţate de factori externi cum ar fi mediul ostil în care este crescut copilul, dezinformarea, instigarea la ură etc.
Homofobia le afectează şi pe minorităţile sexuale, pentru că acestea preiau şi interiorizează mesajele negative transmise de societate şi le transformă în ură de sine, senzaţia de stânjenire în compania gay-lor declaraţi sau respingerea şi denigrarea heterosexualilor.
În ceea ce priveşte orientarea sexuală, noţiunile de normal versus anormal sunt adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, încât orice persoană este etichetată din start a fi normală, adică heterosexuală, neluându-se nici măcar în calcul posibilitatea unei altfel de orientări. Frica de diferit, de altfel, necunoscut inspiră teamă şi generează o atitudine negativă care greu mai poate fi schimbată. Conştiinţa faptului că fac parte din rândul celor normali naşte la heterosexuali sentimentul de superioritate, care îi îndreptăţeşte şi legitimează din punctul lor de vedere în a-i hărţui şi a-i agresa pe cei diferiţi, anormali.
Modalităţile de manifestare ale homofobiei sunt etichetarea, hărţuirea, discriminarea şi violenţa. Etichetarea reprezintă catalogarea unei persoane drept gay, lesbiană, bisexuală, doar în baza orientării sexuale. Ca efect direct al etichetării, persoana în cauză poate să înceapă să se comporte aşa cum a fost numită pentru că asta aşteaptă mediul înconjurător de la ea.
Hărţuirea presupune comportament de natură sexuală faţă de o persoană care nu l-a solicitat şi care îl consideră jignitor. Ea creează un mediu ostil pentru victimă, care poate suporta grave consecinţe precum absentismul, pierderea încrederii faţă de sine, izolarea, nesiguranţa etc.
Discriminarea implică dezavantaje specifice şi comportamente negative faţă de persoane homosexuale, dar care pot fi sancţionate pe cale legală. Violenţa fizică împotriva minorităţilor sexuale are şi o denumire specifică în literatura de specialitate şi anume hate crimes (crime ale urii), adică infracţiuni comise asupra lor şi motivate de orientarea sexuală a acestora.
Modalităţi de contrabalansare a homofobiei ar putea fi: luciditatea, încercarea de cunoaştere a fenomenului, asumarea diversităţii umane, compasiunea , cât şi recunoaşterea pe faţă a cât mai multor persoane a orientării sexuale (termen cunoscut drept coming out of the closet).

5. 2. Stereotipii, prejudecăţi derivate din homofobie

Prejudecata  este o opinie care nu are o justificare raţională, este lipsită de control critic şi, de cele mai multe ori, este  peiorativă şi eronată. Prejudecăţile exprimă situaţii de conflict, concurenţă, necunoaştere favorizată de izolare şi lipsă de comunicare. De obicei, prejudecăţile/ideile preconcepute reprezintă o sursă constantă de conflicte sociale. .
Stereotipul este o imagine-şablon care nu se bazează pe propria observaţie şi pe experienţa directă a unui individ, ci pe gândirea altora, pe arbitrar şi pe opinii rutinate care nu mai reflectă realitatea despre persoanele sau grupurile evaluate. Stereotipul reprezintă gândirea simplificată, o stare emoţională, dorinţa individului de a se integra fără efort în procesul socializării. În prezent, conceptele de “prejudecată” şi “stereotip” desemnează, în ştiinţele sociale, atitudini nefavorabile faţă de grupuri minoritare. .  

Prejudecăţile şi stereotipiile referitoare la homosexualitate reflectă de fapt atitudinile societăţii în momentul respectiv faţă de acest fenomen. Stereotipul este de fapt rezultatul unui proces care începe printr-o generalizare. Repetând generalizarea se ajunge la promovarea ei. Totuşi, acest lucru nu trebuie să ne conducă la faptul că stereotipul nu porneşte de la un sâmbure de adevăr. Cu toate acestea, eticheta aplicată unui grup minoritar este valabilă într-o prea mică măsură pentru întreg grupul, acesta suferind din cauza unui subgrup care reflectă eticheta.
Principalul vinovat în promovarea şi generalizarea stereotipiilor este mass-media, folosind frecvent etichete pe care le asociază minorităţilor sexuale, existând însă şi alţi factori importanţi în formarea opiniilor, cum ar fi Biserica, unii actori politici, sociali, culturali etc, care condamnă fenomenul. Aceste etichete generate de formatorii de opinie pot fi împărţite în următoarele categorii:
• intergarea europeană care presupune legalizarea relaţiilor între persoanele de acelaşi sex, în detrimentul principiilor ortodoxe, după care se ghidează majoritatea românilor; nimic mai neadevărat, deoarece legalizarea acestor relaţii este numai una dintre numeroasele condiţii pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a se putea integra în Uniunea Europeană, pe de altă parte, conştientizarea faptului că aceste relaţii trebuie legalizate, numai ca o condiţie a integrării, şi nu ca o respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, duce la blamarea grupului minoritar pentru încetinirea procesului aderării;
• pedofilia şi coruperea de minori sunt practici homosexuale; aici este vina presei, pentru că scoate în faţă numai acele subiecte de pedofilie în care sunt implicaţi homosexualii;
• orientarea homosexuală văzută ca un dezechilibru psihic, violent şi pervers, văzută astfel din cauza dezinformării;
• atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex este nenaturală, la fel ca în cazul anterior, tot dezinformarea duce la astfel de stereotipii;
• bărbaţii gay sunt efeminaţi, iar femeile lesbiene sunt masculine; această afirmaţie nu poate fi aplicată tuturor gayilor şi tuturor lesbienelor, la fel cum a spune că toţi bărbaţi şi toate femeile heterosexuale sunt masculini, respectiv feminine este un lucru relativ;
• bărbaţii gay fac parte din două categorii: „activii” şi „pasivii”; „activ” şi „pasiv” se referă doar la rolul avut în timpul actului sexual, dar majoritatea bărbaţilor gay preiau pe rând rolul „pasiv” sau „activ”;
• într-o relaţie gay, unul e bărbatul şi unul e femeia; această stereotipie derivând din faptul că într-o relaţie trebuie să existe un el şi  o ea, totuşi relaţia homosexuală trebuie privită aşa cum este ea, de fapt: doi bărbaţi care convieţuiesc;
• homosexualii răspândesc SIDA; acest virus este răspândit nu numai prin relaţii sexuale homosexuale, ci şi heterosexuale;
• de ce fac gayii atâta paradă de orientarea lor sexuală?; aici este vorba de nevoia indivizilor de a-şi exprima, în mod natural şi liber, identitatea, valorile şi sentimentele, apoi, vizibilitatea sporită asupra acestui fenomen permite o mai bună cunoaştere şi scoaterea din rândul subiectelor „tabu” a homosexualităţii.
O altă explicaţie a homofobiei ar putea fi şi frica acelor persoane de a nu deveni ele însele homosexuale, sau renegarea propriilor sentimente de atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex. Oricum am defini-o, ea nu ar trebui să existe într-o societate civilizată şi bine informată.

5. 3. Organizaţii extremiste

Una dintre cele mai cunoscute organizaţii extremiste de la noi din ţară este Noua Dreaptă. Ea a fost înfiinţată la începutul anului 2000 şi are drept obiective următoarele: respiritualizarea şi renaţionalizarea individului, mântuirea neamului românesc prin împăcarea acestuia cu Dumnezeu şi lupta pentru pământ şi tradiţii. Orientarea doctrinară a Noii Drepte este de dreapta, naţională, socială şi creştină. Ei declară că îşi situează lupta pe o filiaţie neîntreruptă care începe cu Mihai Eminescu şi continuă cu Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, Vasile Marin, Alecu Cantacuzino, Horia Sima.
Noua Dreaptă s-a înregistrat la Tribunalul municipiului Bucureşti ca persoană juridică şi are filiale în peste jumătate din judeţele ţării. Ea are relaţii de colaborare cu numeroase organizaţii naţionaliste din Europa, în data de 21 iunie 2003 participând la constituirea Fontului Naţional European alături de mişcări similare din Italia, Spania, Polonia, Cehia şi Slovacia.
Conducerea organizaţiei este următoarea: preşedintele Tudor Ionescu, de 28 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept şi managerul unei companii private din Bucureşti, care este şi membru fondator, vicepreşedintele Nicolae Calotă, de 29 de ani, directorul unei societăţi comerciale din Bucureşti, vicepreşedintele Dan Ghiţa, de 27 de ani şi Goran Mrakici, de 27 de ani, jurnalist în Timişoara, responsabil de publicitate.
Noua Dreaptă are trei publicaţii: Militant, Student şi Noua Dreaptă, iar pe site-ul lor se poate asculta şi un post de radio. În primul număr al publicaţiei Noua Dreaptă, din toamna anulul 2000, există un articol cu referirie la homosexualitate  în care autorul, Nicolaie Mihăilescu, condamnă virulent apariţia din ce în ce mai frecventă a subiectelor legate de minorităile sexuale în presă şi în filme. Partenerii de acelaşi sex sunt numiţi aberaţie   şi sunt acuzaţi de practicile sexuale perverse (oare acestea nu fac parte din viaţa privată, în care nici autorităţile, nici ei nu au voie să se amestece?) şi de răspândirea virusului HIV.
Pe site există un comunicat cu referire la un studiu întreprins de Accept împreună cu organizaţia europeană ILGA, studiu ce a avut finanţare de la Institutul pentru o Societate Deschisă şi statut consultativ pentru Comisia Uniunii Europene. Studiul a constat într-un sondaj pe internet care solicita răspunsurile minorităţilor sexuale cu privire la comunitatea gay. Membrii Noii Drepte afirmă că ei au completat jumătate din cele 391 de chestionare ale sondajului, pentru a demonstra falsitatea dovezilor ştiinţifice pe care organizaţiile de acest gen îşi bazează solicitările de finanţare şi, mai ales, cum manipulează acestea opinia publică. În final ei afirmă că, atâta vreme cât jandarmeria nu i-a pedepsit şi nimeni nu semnalează nimic, vor continua să facă acest gen de acţiuni. Într-o societate democratică, în care se respectă drepturile omului, dar, mai ales, o asemenea sabotare a unei acţiuni, ar fi atras după sine pedepsirea celor vinovaţi.
În 2005, filiala Noua Dreaptă Cluj a desfăşurat o campanie în semn de protest faţă de organizarea Festivalului de Film Gay Serile Filmului Gay precum şi faţă de concursul Miss Travesty România 2005, în perioada 27 septembrie – 1 octombrie 2005. Campania a constat în lipirea de afişe în care sunt prezentaţi doi bărbaţi făcând sex anal, tăiaţi şi pe care scrie: „Împotriva homosexualităţii, pentru normalitate”. O altă acţinue a fost marşul împotriva paradei gay ce a avut loc pe 28 mai 2005 în Bucureşti. Aceste acţiuni violează clar dreptul la libera exprimare şi instigă la violenţă.
Un alt site, Speranţă şi Vindecare pentru Homosexuali, propagă ideile şi valorile după care se ghidează Noua Dreaptă . Există multe site-uri de acest gen, care dau soluţii neavizate sau condamnă homosexualitatea ca pe o boală gravă.




5. 4. Hate Speech, hate crime, hate mail

Cunoscut în literatura de specialitate drept o cale controversată, degradantă de a  instiga la violenţă împotriva minortiăţilor sexuale, etnice, religioase etc., hate speech (discurs al urii) este modalitatea pe care o folosec extremiştii pentru a face rost de noi adepţi.
Hate crimes (crime ale urii) sunt infracţiuni (hate speech, vandalism, omoruri violente) motivate de sentimente de ostililiate şi ură faţă de un grup de persoane dintr-o societate.
Hate mails (mailuri ale urii) sunt acele scirsori violente care instigă la violenţă. În Statele Unite ale Americii, precum şi în Uniunea Europeană se începe conceperea unor legi de pedepsire a acestor infracţiuni.
Ura, homofobia, rasismul, extremismul sunt ideologii incompatibile cu o societate democratică. Minorităţile de orice fel trebuie susţinute şi nu eliminate, altfel se poate ajunge la un regim totalitar, unde oaemenii să fie siliţi să gândească şi să acţioneze la fel. După omul nou şi omul de bine, s-ar putea ajunge la un nou specimen, care să nu se diferenţieze cu nimic de ceilalţi. Trebuie să existe credinţa în diverstitate şi în binele pe care aceasta o creează.
6. Cultura gay


6. 1. Repere în tentativa de a contura o cultură proprie homosexualităţii

În limba greacă şi în limba latină, limbi întemeietoare a culturii şi civlizaţiei eurpene, nu există cuvânt pentru homosexual sau homosexualitate. Există, în schimb, cuvinte (insultătoare) care să-l desemneze pe partenerul pasiv într-o relaţie. În mentalitatea greco-romană, oamenii nu se împart în funcţie de sexul partenerului, ci în funcţie de poziţia lor, activă sau pasivă, din cadrul relaţiei. Condamnarea partenerilor dintr-o relaţie homoerotică îi aparţine creştinismului, care a importat-o din moralitatea iudaică.

Condamnarea explicită, rostită prima oară în contextul prostituţiei sacre practicate în Orientul Mijlociu (Lev. 20, 13; v. Şi Lev. 18, 22) a pătruns în cultura creştină pe două căi: prin traducerea greacă a Vechiului Testeament (Septuaginta) şi prin cuvintele învăţatului evreu Saul din Tars (a. k. a. Sf. Ap. Pavel) din 1Cor. 6,9-12, care-i exclud dintre moştenitorii împărăţiei lui Dumnezeu (între alţii) pe „malahieni şi sodomiţi”, cum arhaic şi inexact glăsuieşte traducerea românească. În fapt, textul original extinde condamnarea partenerului pasiv (gr. malakoi „cei moi, efeminaţi”) şi la cel activ, pentru care (fapt grăitor!) Apostolul e silit să inventeze un cuvânt grecesc, care va face carieră (gr. arsenonokoitai, lit. „cei care se culcă cu bărbaţii”). .

Asocierea dintre istoria Sodomei cu relaţiile homosexuale făcută de Biserica creştină este relativ târzie, în primele veacuri creştine sodomiţii erau de fapt un simbol al neomeniei.
O cronologie a mişcării gay, ar puncta cele mai importante momente în felul următor: în 1867, Karl Heinrich Ulrichs devine primul homosexual auto-proclamat care pledează în favoarea drepturilor minorităţilor sexuale în public la Congresul Juriştilor Germani de la Munchen. În 1883, John Addington Symonds, Edward Carpenter şi psihologul heterosexual Havelock Ellis se asociază şi pun bazele mişcării de opoziţe publică a homosexualilor din Anglia. John Addington Symonds şi Edward Carpenter publică O problemă a eticii greceşti, apologie a relaiilor homosexuale.
În 1897, Magnus Hirschfeld înfiinţează Comitetul Ştiinţific Umanitarian, la Berlin. Aceasta este prima organizaţie din lume care are scopul declarat de a pune capăt discriminărilor legale şi sociale împotriva homosexualilor. În 1948, Alfred Kinsey scoate volumul intitulat Comportamentul sexual al bărbatului, încercând să demonstreze publicului că homosexualitatea este mult mai răspândită decât se credea. În 1951, în Statele Unite ale Americii, Harry Hay înfiinţează prima organizaţie naţională pentru drepturile gaylor, Mattachine Society. În 1962, Illinois devine primul stat din America care dezincriminalizează comportamentul homosexual privat şi consimţit între adulţi.

6. 2. Stonewall, bazele mişcării de protest a homosexualilor de pretutindeni

În 1969, are loc revolta de la Stonewall, în New York. În anii 1960, în Statele Unite ale Americii, raziile poliţiei în barurile şi cluburile gay erau o obişnuniţă. Aceste acţiuni intimidatoare au dus  la înfiinţarea unor grupuri de protest în rândul minorităţilor sexuale. Barul Stonewall funcţiona fără autorizaţie pentru băuturile alcoolice, avea legături cu lumea interlopă şi organiza petreceri cu animatori. Clienţii erau obişnuiţi cu numeroase razii, însă cea din iunie 1969 a fost una mai specială. Cu o săptămână înainte murise Judy Garland, personalitate culturală importantă pentru comunitatea gay, iar în 27 iunie, la înmormântarea ei se strânseseră peste 22 000 de oameni, dintre care 12 000, homosexuali. Mulţi dintre clienţii Stonewall, în seara în care a avut loc razia, erau încă marcaţi de eveniment şi nu au avut o reacţie pozitivă. Razia a fost diferită faţă de celelalte prin faptul că, în general, şase circumscripţii ale poliţiei verificau locaţia şi pe consumatori, destul de devreme, pentru ca barul să-şi poată relau cât mai rapid activitatea. De data această, opt ofiţeri ai Poliţiei au intrat în bar destul de târziu, doar unul purtând uniformă. S-au început arestările şi mulţimea a început să se revolte. Au izbucnit certuri şi bătăi, s-a încercat şi incendierea barului. Aceasta a fost scânteia unui protest ce a ţinut trei zile şi recunoaşterea orientării homosexuale a peste zece mii de persoane. Totul a reprezentat începutul ideologiei liberale a drepturilor egale  pentru minoritatea LGBT. În 1970, are loc la New York prima manifestaţie de comemorare a Stonewall-ului şi primul gay pride parade ( paradă a mândriei homosexuale).
În 1973, Asociaţia Psihiatrică Americană scoate homosexualitatea de pe lista oficială a tulburărilor mentale. În 1977, Harvey Milk devine primul homosexual declarat care candidează pentru o poziţie publică importantă în San Francisco. Acesta este asasinat în 1978 de un fanatic. În 1982, Wisconsin este primul stat care face ilegală discriminarea pe baza orientării sexuale.
În 1986, în cazul Bowers vs Hardwick, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite decide să menţină legalitatea legilor anti-sodomie. În 1987, 500 000 de persoane participă la Marşul Naţional pentru Drepturile Gaylor şi Lesbienelor din Washington, fiind cea mai mare manifestare de acest gen până în prezent. Tot acum se înfiinţează şi ACT-UP, organizaţie ce vrea să atragă atenţia asupra crizei provocate de răspândirea virusului HIV. În 1989, Danemarca este prima ţară care recunoaşte parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex, legalizându-le în 2001. Următoarele pe listă sunt Belgia şi Germania.
În 1993 este instituită politica Nu întreba, nu spune! În Statele Unite ale Americii, care le permitea homosexualilor să facă serviciul militar, dar le interzicea activitatea homosexuală. În 1996, cazul Romer vs. Evans reuşete să doboare Amendamentul 2 al Curţii Supreme, care nega minorităţilor sexuale dreptul de protecţie legală împotriva discriminării. În 1999, în Marea Britanie, este lansat serialul Queer as Folk, un film cu gay şi lesbiene.
În 2000, Vermont devine primul stat din America ce recunoaşte parteneriatele civile dintre homosexuali. În 2002, Articolul 200 din Constituţia României care incrimina relaţiile homosexuale este abrogat. În 2003, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite declară că legile contra sodomiei sunt neconstituţionale. În 2004, căsătoriile gay din Massachusetts devin legale.


6. 3. Reprezentanţi ai artei gay

Nenumăraţi artişti, scriitori, pictori, sculptori, cântăreţi au înercat să dea consistenţă homosexualităţii prin arta lor. De la Socrate, care în Fedru şi Banchetul descria mitul sufletului şi conferea autoritate morală iubirii homosexuale  la poeziile lui Michelangelo, care se inspira din frumuseţea adolescentină a băieţilor din anturajul său, fenomenul nu poate fi ignorat.
Gertrude Stein (1874-1946) scrie romanul Q. E. D. (Quod erat demonstrandum) inspirând-se din aventura cu May Boorstarver. Aceasta, împreună cu fratele său, critic de artă, ţineau întruniri frecventate de pictori precum Pablo Picasso, Henri Matisse şi George Braque. Împreună cu partenea sa de viaţă, Alice B. Toklas, organiza saloane literare la Paris, frecventate de scriitori americani expatriaţi, printre care Sherwood Anderson, F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway.
Edward Carpenter (1844-1929) a fost preot al Bisericii Anglicane, dar, după trei ani, a renunţat devenind conferenţiar itinerant. I-a scris lui Walt Whitman, s-a întâlnit cu el. A publicat, în urma acestei întâlniri, Zile petrecute alături de Walt Whitman. Dintre operele importante ce abordează tema homosexualităţii, se evidenţiază Majoratul iubirii (1896) şi Sexul intermediar (1908). A influenţat scrierile sexologului Henry Havelock Ellis şi ale romancierului D. H. Lawrence. În 1902 a publicat Iolau. O antologie a prieteniei, prima antologie de literatură homosexuală în limba engleză .
Sigmund Freud scire eseul Leonardo Da Vinci şi o amintire din copilăria sa (1910) în care dezbate teorii asupra cauzelor homosexualităţii. Eseul porneşte de la o amintire din copilărie a lui Leonardo Da Vinci: „Îmi aduc aminte, şi este una dintre cele mai vechi amintiri ale mele, că pe vremea când stăteam încă în leagăn, a coborât la mine un vultur şi mi-a deschis gura cu coada şi m-a lovit de multe ori cu coada peste buze.” . Freud explică visul ca pornind de la sentimentul de satisfacţie pe care l-am trăit cu toţii la un moment dat pe vremea când eram încă sugari. Astfel, scena descrisă de Leonardo Da Vinci, simbolizează o fantezie de mai târziu, legată de felaţie şi transpusă în vremea prunciei.
Cristopher Marlowe este primul mare dramaturg al epocii elizabetane. El a făcut din versul alb material de construcţie pentru teatrul elizabetan. Timur Lenk cel Mare (1587), Tragica istorie a lui Doctor Faust (1588), Evreul din Malta (1589) şi Domnia dificilă şi moartea jalnică a lui Edward al doilea (1592) sunt primele texte moderne care abordează şi problema homosexualităţii.
Ceaikovski dedică Simfonia patetica propriului nepot de care se îndrăgostise. Marcel Proust este primul scriitor modern care tratează homosexualitatea în termeni literari, în Sodoma şi Gomora. El a deschis, în vremurile sale un bordel pentru bărbaţii care căutau plăcerea la persoane de acelaşi sex. Hans Christian Anderson, în Povestea vieţii mele, descrie relaţia sa cu Charles Dickens .
Dintre cântăreţi, Elton John scrie Song for guy (1978) şi Glad to be gay. Nu poate fi ignorat George Michael sau Freddie Mercury şi lista poate continua. Dintre filmele pe această temă, s-au evidenţiat Boys Don’ t Cry (1999), povestea unei fete din Nebraska ce şi-a schimbat, o dată cu înfăţişarea şi anturajul, pentru a putea deveni bărbat şi a fost linşată de noii amici; Todo sobre mi madre (1999), La mala educacion (2004), filme ale regizorului spaniol Pedro Almodovar; The Crying Game (1992), capodopera lui Neil Jordan, thriller politic şi psihologic în care pe la jumătatea filmului aflii că eroina este de fapt eroul şi Brokeback Mountin (2006), poveste de dragoste, în general, dar între doi bărbaţi. Ar mai fi şi mediatizatul Legături bolnăvicioase a lui Tudor Giurgiu, după cartea Ceciliei Ştefănescu şi lista poate continua.
Arta şi cultura gay nu trebuie ignorate, ele reprezintă produsul prin care o comunitate se identifică şi valorile cu care se promovează. De asemenea, reprezentanţii acestei comunităţi sunt nume importante, iar operele lor reflectă aceste valori.


7. Imaginea homosexualităţii în presa scrisă românească



7. 1. Alegerea ziarelor


Homosexualitatea a fost, este şi va fi probabil mult timp de acum înainte un subiect tabu în societatea românească. Mulţi se tem să vorbească despre ea pentru a nu fi incluşi în această categorie, alţii o ignoră, motivând că, dacă nu văd manifestări de gen, atunci nu îi afectează. Totuşi, o mai bună informare asupra fenomenului ar avea ca efect educarea oamenilor în legătură cu orientarea sexuală şi diminuarea prejudecăţilor împotriva persoanelor cu orientare homosexuală. Presa este un important instrument de informare şi de influenţare a opiniei publice. De aceea am ales să studiez în acest capitol cum este reflectată homosexualitatea în presa scrisă din România pe anul 2005. Cadrul temporal a fost limitat la anul 2005, iar ziarele supuse cercetării au fost cele naţionale: Evenimentul Zilei, Ziua, Cotidianul, Adevărul, Libertatea. Ele au fost alese în baza faptului că abordează cel mai des subiecte legate de homosexualitate şi, de asemenea, pentru că au tiraje ridicate, Evenimentul Zilei şi Libertatea fiind primele două ziare pe ţară ca tiraj. M-a intersat o comparaţie între ziare şi modul de abordare al subiectului, cum diferă această abordare de la ziar la ziar, dacă subiectul e tratat într-o manieră normală sau senzaţională, dacă articolele sunt informative sau de divertisment. Desigur va fi luată in calcul şi orientarea ziarelor, ştiindu-se foarte bine că Libertatea e un ziar de tip tabloid.

7. 2. Metodologia

Ca metodă de lucru, tema aleasă a implicat analiza de documente. Analiza de documente face parte dintr-un ansamblu de tehnici de cercetare cantitative, calitative ale comunicării, ce constau în identificarea şi descrierea sistematică şi obiectivă a conţinutului manifest al comunicării, în vederea formulării unor concluzii ştiinţifice . Plecând de la temă, ipotezele de lucru au fost stabilite în număr de trei: 1. este subiectul asociat cu violenţa, violul, pedofilia? etc., 2. abordează presa românească într-o manieră negativă subiectul şi 3. ziarele de tip tabloid abordează în mod senzaţional subiectul faţă de restul?. Conceptul luat în considerare se referă la homosexualitatea în presa scrisă, este un concept de tip variabil, el depinde de variaţia graduală în intensitate, iar indicatorii rezultaţi din concept sunt: denumirea cotidianului, numărul total de articole, numărul articolelor care abordează problema, genul articolului, maniera de abordare şi tipul ziarului.
În această cercetare, ca unitate de înregistrare (acea parte din comunicare care urmează a fi caracterizată şi introdusă într-una din categoriile schemei de analiză) am luat articolul, ca unitate de reperaj, data în care a apărut articolul, iar ca unitate de numărare, numărul de semne din articolul respectiv.

7. 3. Sistemul de notare

În Evenimentul Zilei au apărut un număr de 22 de articole cu referire la homosexualitate, în Ziua  16, în Cotidianul 14, în Adevărul 23, iar în Libertatea 9. Totalul numărului de artcole analizate este de 84 (Vezi Anexa). Mai jos prezint schema prin care arăt cât la sută din numărul total de articole are fiecare ziar.

Trebuie specificat că notările articolelor cu  „+” şi cu „–„ s-au făcut după următoarele criterii: au fost notate cu „+” articolele care prezentau toate punctele de vedere ale părţilor implicate, care nu foloseau titluri tendenţioase şi care relatau faptele în ordinea lor firească, fără abateri sau adăugiri, fiind, de asemenea, bine documentate; au fost notate cu „-“ articolele care prezentau numai un punct de vedere al persoanelor implicate, indiferent că era al unui reprezentant al homosexualilor sau al celorlalţi actori implicaţi şi care aveau titluri tendenţioase, adăugări sau omisiuni de prisos.
Astfel, spre exemplificare, dintre articolele notate cu “+” aş aminti de Căsătorii homosexuale fără frontiere  în care autoarea, Livia Cimpoeru,  prezintă subiectul încadrând-l în contextul general, referindu-se şi la restul ţărilor care au adoptat legislaţie privitoare la căsătoriile dintre persoanele de aceleaşi sex şi se abţine din a face unele comentarii pe marginea subiectului:
Începând de astăzi, în Marea Britanie intră în vigoare parteneriatul civil (Civil Partnership), o formulă aproape identică cu căsătoria, fiind vorba de cea de-a cincea ţară care autorizează uniunile dintre homosexuali, după Olanda, Belgia, Spania şi Canada. Alte câteva ţări au adoptat legislaţii speciale în acest caz. Recunoaşterea oficială a legăturii în cuplurile de homosexuali avansează vertiginos, în special în Europa, unde controversele etice pe această temă nu sunt atât de mari. Olanda a fost cea care a făcut primul pas, pe 1 aprilie 2001, când a aprobat căsătoriile civile între homosexuali. Obligaţiile celor doi parteneri, dar şi regulile privind un eventual divorţ sunt identice pentru oricine, independent de orientarea sexuală. .

Un alt exemplu de articol notat cu “+” ar fi în ziarul Ziua, despre discriminare : autorul ne prezintă activităţile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, printre care problematica asistenţei religioase în penitenciare şi în unităţile militare. Aricolul nu tratează în mod direct problema homosexualităţii, însă contestă construirea unor lăcaşuri de cult în unităţile militare, lăcaşuri cu identitate confesională determinată, şi asistenţa religioasă numai pentru deţinuţii ortodocşi.
De asemenea, tot în Ziua , se dezbate problema paradei gay. Autorul, care semnează numai cu iniţialele, prezintă punctele de vedere pro atât ale Monicăi Macovei cât şi cele ale lui Florin Buhuceanu, preşedintele asociaţiei Accept, pe lângă aducînd şi argumentele contra ale secretarului general al capitalei, Dumitru Stănescu : “Nu există suficiente forţe de ordine pentru a asigura protecţia participanţilor la manifestaţie. Jandarmeria - care este singura forţă de securitate care poate asigura protecţia şi ordinea publică - este ocupată, sâmbată şi duminică, cu meciurile din Divizia A” .
În Adevărul, articolul intitulat Homosexualii au dreptul să le predea elevilor  informează asupra faptului că minorităţile sexuale pot preda în instituţiile de învăţământ, nefiind consideraţi că ar suferi de tulburări sexuale. Pe lângă aceste considerente sunt adăugate bolile psihice incompatibile cu funcţia de profesor. Autoarea prezintă sursele ştirii, totul fiind foarte bine documentat.
Din totalul articolelor notate cu “-“, aş exemplifica în primul rând cu unul apărut în Libertatea  în care nu există un subiect de interes general, ci doar se relatează cum un fost metalurg de 67 de ani a făcut operaţie de schimbare de sex. Subiectul nu este relevant nici pentru comunitatea minorităţilor sexuale, nici pentru societate, totuşi se mizează pe nevoia de senzaţional a românului. Stilul în care este scris articolul s-ar încadra în rândul materialelor de genul “poveştiri adevărate”, se pune accent pe viaţa liniştită a omului, tată a doi copii, care în secret îşi dorea să fie femeie. Interesant este dacă jurnalistul  s-a gândit la cei doi copii pe care bărbatul îi are sau la soţia acestuia.
În Adevărul, întâlnim un material cu un titlu mai mult decât curios: “Terminator” se opune fericirii cuplurilor gay . Materialul este semnat numai cu iniţiale şi este o ştire scurtă despre faptul că guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger, se opune căsătoriei dintre homosexuali: “Homosexualii din California s-au bucurat degeaba: după ce Congresul a aprobat căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex, guvernatorul Schwarzenegger a declarat ca aceasta reprezintă o sfidare la adresa opiniei publice şi că va recurge la dreptul său de veto.” .  Deci avem un titlu tendenţios şi ni se prezintă numai punctul de vedere al unui actor implicat.
În Ziua, un material notat cu ”-“ este editorialul lui Bogdan–Aurel Teleanu . Deşi editorialul prezintă o părere personală a celui care îl scrie, aici jurnalistul  o atacă în faţă pe ministrul Justiţiei, doamna Monica Macovei, pentru că aceasta este de acord cu parada gay şi susţine dreptul la viaţa privată şi la exprimare liberă. Teleanu condamnă homosexualitatea, în contextual în care afirmă că: “Bineînţeles că întreaga societate trebuie să manifeste toleranţă şi înţelegere faţă de cei care sunt afectaţi de acest păcat. Inclusiv Biserica oferă mijloacele spirituale adecvate pentru îndreptarea lor. De altfel, sunt destui cei care conştientizează gravitatea păcatului şi încearcă să-şi găsească îndreptarea şi prin mijloace duhovniceşti.” . Se poate constata că minorităţile sexuale sunt privite ca nişte păcătoşi care trebuie să se îndrepte cu ajutorul Bisericii, ori această atitudine nu este corectă, jurnalistul nu trebuie să dea sentinţe şi să categorizeze oameni şi păcate, el trebuie să relateze fapte. Nu este etic să condamni pe cineva pentru faptul că iubeşte o persoană de acelaşi sex şi nu te poţi considera Dumnezeu pentru a numi ce e bine şi ce nu  în viaţa unui om care nu omoară, nu fură, nu păcătuieşte legal.
Numărul articolelor care se referă la comunitatea LGTB (lesbian, gay, transsexual, bisexual) este de 84 pe anul 2005, dintre care 4 pe luna decembrie, 4 pe luna noiembrie, 4 pe luna octombrie, 10 pe luna septembrie, 7 pe luna august, 2 pe luna iulie, 5 pe luna iunie, 17 pe luna mai, 4 pe luna aprilie, 7 pe luna martie, 13 pe luna februarie şi 7 pe luna ianuarie.

7. 4. Interpretările rezultatelor

Din 84 de articole, 30 prezintă subiectele într-o manieră negativă , adică 36% din totalul articolelor, majoritatea dintre ele conţinând numai punctul de vedere al unei singure părţi implicate sau purtând titluri tendenţioase ( “Terminator” se opune fericirii cuplurilor gay ,  Instinct de primar , Secretele lui George Michael ). Restul de 54, adică 64%, prezintă subiectul echilibrat, încercând să se abţină de la comentarii şi folosind titluri informative.
Majoritatea articolelor sunt ştiri, 65%, restul fiind format din reportaje, anchete şi din interviuri. Presa românească abordează subiectul într-o manieră echilibrată, totuşi mai trebuie timp până când va reuşi sa trateze homosexualitatea  obiectiv.
În Evenimentul Zilei, 68% sunt articole echilibrate, restul de 323% reprezentând articole cu o abordare negativă asupra subiectelor. Trebuie luat în considerare faptul că Evenimentul zilei are cel mai mare număr de ziare vândute, deci un număr mai mare de cititori.
  În Ziua, 62% din articole sunt echilibrate, în Cotidianul regăsim aproximativ aceleaşi proporţii, 71%, doar în Libertatea proporţiile inversându-se: 78% fiind abordarea negativă şi 22% cea echilibrată. Adevărul prezintă în proporţie de 24 subiectul într-un mod negativ, restul materialelor fiind echilibrate. Deci, se poate spune că ziarele de tip tabloid abordează în mod tendenţios subiectul faţă de cele de tip broadsheet.
Homosexualitatea este considerată un subiect interesant, mai ales cînd apare în contextul problemelor de interes general cum ar fi căsătoria între persoanele de acelaşi sex, adopţiile, profesiile compatibile cu aceste minorităţi sau parada ce a avut loc în luna mai.
În anul 2005 subiectul nu mai este asociat cu pedofilia, violenţa şi violul, articolele axându-se mai mult pe prezentarea unor ştiri care implică persoanele lesbiene, gay, transsexuale, bisexuale.
Presa românească înregistrează încă un grad de homofobie ridicat, totuşi atitudinea homofobă a  ziarelor nu mai este ostentativă, a devenit mai subtilă ca formă de exprimare. Se resimte sensul peiorativ mai ales în titluri, şi în diferite aluzii, totuşi lucrurile se îndreaptă spre bine.
Este lesne de înţeles că ziarele de tip tabloid, gen Libertatea, caută senzaţionalul şi prezintă subiecte care în mod normal n-ar avea nici o legătură cu interesul general, touşi este surprinzător că în ziare gen Cotidianul şi Ziua mai apar încă materiale ce sunt  slab informate şi au titluri tendenţioase.
Ziariştii ar trebui să urmărească în primul rând informarea corectă a publicului şi să folosească într-un mod corect materialul obţinut, iar mai apoi să ofere şi dreptul la replică.
8. Revistele pentru minorităţi, o variantă a presei alternative


8.1. Despre media alternativă

Presa este creată pentru un public, pentru a-l informa şi pentru a-l ţine la curent cu ce se întâmplă în lume. Rolul ei este de a servi intereselor cetăţenilor şi ale comunităţii. Presa se împarte în două mari categorii: cea informativă, „serioasă” şi cea de tip tabloid, orientată spre profit.
Media altenativă a apărut ca o variantă pentru publicul saturat de presa de scandal, pentru a oferi posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere şi celor care nu au mijloace financiare pentru a apela la ziare, televiziune sau radio. Adeseori, ea exprimă vocea dizidenţilor şi a creat jurnalismul cunoscut sub denumirea de advocacy. Acest gen de jurnalism pledează pentru un anumit punct de vedere într-o problemă publică sau privată. Ca subiecte preferate de acest gen ar fi corupţia, discriminarea, politica etc. Jurnalismul de tip advocacy critică presa clasică pentru că susţine că e obiectivă, sub această acoperire promovând anumite puncte de vedere şi pentru că suferă nu numai de cenzură politică, ci şi economică. Presa alternativă doreşte să fie o şansă de exprimare liberă pentru oricine îşi doreşte şi are ceva interesant de spus. Ea trebuie să acopere tot ce este exclus sau banalizat de media existentă: cenzura presei, infracţiuni politice de drept, violarea drepturilor omului, lupta pentru justiţie, democraţie, nediscriminare. Se poate spune despre acest tip de presă că este o replică pentru tot ce înseamnă presă convenţională.
Ca un produs media să fie alternativ el trebuie să aibă următoarele caracteristici: un anumit tip de conţinut, contează ce anume este spus; o formă estetică, cum sunt formulate ideile; intenţia, ceea ce doreşte să se demonstreze prin articol; structura organizaţională, cum este condusă instiuţia media şi procesul, relaţia dintre produsul media şi consumatori .
Cea mai cunoscută organizaţie care produce media alternativă, la noi în ţară, este Indymedia. Este vorba despre o reţea globală, care are filiale în aproape toate statele. În România, politica celor de la Indymedia este de a lupta împotriva nedreptăţilor sociale, oportunismului politicienilor care pretind că luptă pentru populaţie şi împotriva presei aservite .

8. 2. Revistele pentru homosexuali, dreptul la exprimare liberă a unei minorităţi

Cum era normal, după 1990, în România a început să se contureze treptat şi comunitatea persoanelor cu orientare homosexuală. Formată ca o cultură underground, aceasta încearcă să iasă la suprafaţă, să-şi impună propriile valori şi să se facă acceptată. Pentru a se face cunoscută, era normal să apară pe piaţă şi cu o revistă despre şi pentru persoanele gay. Încercări timide, poate nereuşite din punct de vedere jurnalistic, aceste reviste trebuie încurajate, pentru a promova cultura diversităţii şi o mentalitate occidentală. Ele se doresc a corespunde normelor presei alternative şi îşi propun să închege comunitatatea, pentru a da senzaţia de apartenenţă la un grup minorităilor sexuale.
Angelicuss, prima revistă serioasă, editată şi coordonată de grupul „Be An Angel România” din Cluj-Napoca, face parte din Programul de Informare a Comunităţii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali) din România şi şi-a dorit să fie o sursă de informare pentru aceste minorităţi. Lansarea a avut loc în 20 noiembrie 2002, iar primul număr număr a fost format din 20 de pagini alb-negru şi color şi a avut în cuprins ştiri, interviuri, comentarii, cronici de evenimente, mondene, anunţuri matrimoniale şi informaţii despre bolile cu transmisie sexuală. Înainte de tipărirea acestei reviste, mai apăruseră în ţară diverse publicaţii pentru homosexuali, editate de organizaţii de profil, care s-au oprit la unu sau două numere, însă acestea erau orientate doar pentru bărbaţi. Angelicuss este prima care cuprinde informaţii pentru lesbiene, homosexuali, transsexuali şi bisexuali şi se adresează întregii comunităţi. Ca formă tipărită, ea n-a avut viaţă prea lungă, însă poate fi accesată on-line şi este actualizată lunar.
Astfel, pe Internet, se găsesc ştiri din lumea largă, editoriale, interviuri, reportaje, o rubrică numită sănătate şi horoscop. Nu este semnalat colegiul redacţional, dar materialele sunt semnate. Editoriale au notă de povestioare spuse pe ton de glumă şi nu tratează neapărat problemele cu care se poate confrunta o minoritate sexuală. Din cele trei disponibile, primul tratează problema omului respins pentru modul în care arată, se îmbracă, fără a se mai lua în considerare şi ceea ce gândeşte: „Ceea ce însă era de aşteptat este faptul că nu doar că lumea nu pricepe ce încerci să faci, dar nu văd decât strict prilejul de a te examina, tacticos, de sus până jos, de jos până sus, fără să audă defel ceea ce încerci să spui sau să anunţi. Eşti în ochii lor doar un film mut, din cel fără subtitrare pentru că, nu-i aşa, vorba lungă abstinenţa omului.” , fiind semnat de George Vasilescu. La capitolul ştiri naţionale, sunt doar cinci ştiri, patru dintre ele semnate Lucian Dunăreanu (persoană implicată în toate activităţile care promovează comunitatea) şi una de Bogdan Bucur. Ele se adresează persoanelor cu orientare homosexuală şi celor gay friendly (persoane care simpatizează cu minorităţile sexuale) şi se referă la o revistă făcută de voluntari, care apare în 300 de exemplare, intitulată simbolic Rainbow; la faptul că, conform sondajelor, cea mai mare intoleranţă a tinerilor ar fi homosexualitatea; la atacul la adresa lui Alex Leo. Şerban (mai exact, la publicarea unor poze care-l surprind în posturi mai indecente, poze sustrase de pe net, de pe site-uri care se adresează strict gay-lor, cu anunţuri matrimoniale); la un concurs organizat pentru descoperirea de talente în rândul minorităţilor sexuale şi la apariţia Angelicuss. La capitolul ştiri internaţionale, se pot găsi doar două ştiri, ambele semnate de Lucian Dunăreanu, prima comentând o declaraţie a prim-ministrului britanic, Tony Blair, despre faptul că, în viitor, Marea Britanie va avea un prim-ministru gay şi a doua despre un episcop din Statele Unite ale Americii, care şi-a cerut scuze public pentru că a refuzat să execute funeraliile pentru un homosexual. Interviul este unul singur, realizat de Bogdan Bucur, cu Petruţa Grasa, un travestit care face spectacole. De asemenea, la capitolul reportaj, apare numai unul, despre Amsterdam, văzut ca locul ideal pentru o minoritate sexuală, semnat de George Vasilescu. Mai apar câte un material despre film, despre o carte şi despre prejudecăţile referitoare la persoanele gay (la rubrica Sănătate). Cam inconsistentă ca şi conţinut, acest lucru fiind scuzabil prin faptul că doar trei persoane se ocupă de ea, revista on-line Angelicuss a mai încercat o formă tipărită prin apariţia revistei Switch.


8. 3. Switch, revistă clujeană pentru minorităţile sexuale din ţară

Primul număr a apărut la 1 iulie 2005 şi a fost distribuit gratuit în baruri şi în puncte de întâlnire pentru gay. Switch şi-a propus să reducă simţitor neacceptarea persoanelor gay prin informare obiectivă. Semnatarii aritcolelor sunt minorităţi sexuale, iar materialele doresc să acopere toate problemele cu care se confruntă comunitatea. Structurată pe următoarele rubrici: Editorial, Eveniment, Ştiri, Ea şi Ea, Reportaj, Interviu, Monden, Film, Modă, Cosmetică, Muzică, Designissimo, Petty vă prezintă, Ipostaze, Anunţuri, KamaChameleon, cu un pictorial şi câteva pagini în engleză, revista a apărut cu ajutorul financiar al lui Michael Labelle, un cetăţean American, care a dorit să investească în promovarea comunităţii gay din România. Switch are 40 de pagini, două numere la activ, o ediţie on-line şi un tiraj de 2000-2500 de exemplare, apărând la punctele de distribuire ale presei RodiPet. Din septembrie 2005, nu a mai apărut un al treilea număr, din lipsă de fonduri, totuşi ediţia on-line este constant reînnoită.
Revenind la primul număr,  acesta  a fost promovat odată cu organizarea primei parade gay din România, tratând amplu acest subiect. Este descris contextual general în care a avut loc parada, piedicile pe care le-au întâmpinat organizatorii, partcipanţii şi manifestanţii care au venit să huiduie evenimentul: “20 de zile! Atât au aşteptat reprezentanţii ACCEPT Bucureşti (organizatorii marşului) să primească autorizaţia de desfăşurare a adunării, chiar dacă, conform legii, răspunsul ar fi trebuit să se dea în cel mult 48 de ore. (…) Au participat la marş pentru promovarea toleranţei şi principiilor democratice, cot la cot cu manifestanţii Prinţesa Briana Caradgea (lângă un tânăr gay superb), cei de la Agenţia de Monitorizare a Presei- Academia Caţavencu, PSI România, Pro Democraţia cât şi alte organizaţii şi personalităţi publice.” . La rubrica ştiri, apar informaţii din Sud-Estul Europei despre comunitatea gay (Bulgaria - Primul politician care-şi declară orientarea homosexuală , Estonia - Baltic Pride 2005 , România - Radio gay românesc  etc.). Al doilea număr variază în rubrici faţă de primul, apare rubrica Social, cu articole despre arta travestiului, sau cu materiale de genul Auzi tu…  , în care se relatează tot felul de curiozităţi despre comunitate. O altă noutate ar fi şi rubriuca Istorie gay sau cea intiulată Gura Lumii, cu bârfe mondene. La paginile despre cultură, ambele numere prezintă cronici despre filme, în cazul primului număr, avem un material despre filmele de la Tiff care abordează subiecte de interes pentru gay , în al doilea o cronologie a filmelor celebrului regizor spaniel Pedro Almodovar, care a tratat şi el problema homosexualităţii . Se mai găsesc şi recomandări de cărţi sau muzică, autori fiind membrii comunităţii sau adresându-se membrilor comunităţii.
Revista Switch este scrisă de tineri, mulţi neavând practică jurnalistică, acest lucru reieşind din superficialitatea cu care sunt tratate anumite subiecte. Dorind să acopere toate aspectele vieţii minorităţilor sexuale şi să informeze despre comunitate, revista este o apariţie salutară a unui grup de oameni care doresc să schimbe ceva. Totuşi, lipsa de pregătire şi de lucru în domeniu a făcut ca Switch să se oprească la al doilea număr. Probabil dacă ar fi beneficiat de îndrumarea unor oameni de presă, acest lucru nu s-ar fi întâmplat.

8. 4. Inklusiv, revista editată de Accept

Are nouă numere la activ şi a apărut la iniţiativa Accept. Primul număr a fost lansat la parade gay ce a avut loc în Bucureşti, într-un tiraj de 5000 de exemplare, costând 84 000 de lei. Inklusiv  are 36 de pagini, color, şi o echipa care variază de-a lungul timpului, în mod constant publicând numai Dana Mirela Olteanu. Cu rubrici precum: Editorial, Accept, Stil, Dosar, Bref, Eveniment, Cultural, Sex, Frumuseţe, Ele, Comunitate, Décor, Sănătate, Juridic, Horoscop, Ştiri, Chestionar, Medic, Psiholog, AntiDiscriminare, Inklusiviada, Bisexualitate, Interviu, Gastronomie, Locuri de întâlnire care variază de la număr la număr, constante fiind doar următoarele: Eveniment, Cultural, Editorial, Horoscop, AntiDiscriminare şi Pictorial, revista Inklusiv de-abia acum începe să-şi formeze o identitate şi un stil pe piaţa media.
Dintre cele mai interesante materiale, merită menţionate cele care tratează problemele legale pe care le pot întâmpină minorităţile sexuale, în articole intitulate sugestiv: Pe urmele unui concept: nediscriminarea sau principiul egalităţii tuturor fiinţelor umane  sau Îmbunătăţirea mecanismului naţional antidiscriminare  şi recenziile la cărţi şi la filme cu subiecte ce se referă la homosexualitate, de exemplu prezentarea romanului Junky de William Burroughs: “La editura Polirom a apărut recent romanul Junky al scriitorului american gay William Burroughs în traducerea lui Sorin Voicu. Unul dintre cei mai controversaţi scriitori americani contemporani şi-a făcut debutul în literatură cu acest roman scris la îndemnul prietenului său Allen Ginsberg la începutul anilor 50 (…).” . Paginile acestei reviste păstrează în general structura unei reviste specializate, aducând în plus informaţii despre comunitatea homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor.
Inklusiv prezintă subiecte de divertisment şi politică identitară, texte cu referire la problematica prevenirii virusului HIV şi la legislaţia antidiscriminare. Necesară pe o piaţă democratică liberă, revista nu are un profil bine conturat, textele sunt prea scurte şi abordează destul de superficial teme amestecate, dar este plină de informaţie, care dacă ar fi mai structurată s-ar putea bucura de un real succes.
Având în vedere că în ţări precum Canada, Italia sau Franţa existau deja un număr însemnat de publicaţii pentru minorităţile sexuale, România de-abia acum îşi începe drumul spre toleranţă. Este necesară o informare corectă şi obiectivă asupra comunităţii, pentru a nu mai suferi de prejudecăţi şi discriminare şi pentru a i se acorda drepturile de care are nevoie. În acelaşi timp, apariţia unui astfel tip de presă nu poate decât să fie îmbucurător, pentru că întăreşte dreptul la exprimare liberă.
Ca un alt tip de media care să se ocupe de intereselor minorităţilor sexuale, ar mai fi postul de radio 2G Radio care emite pe Internet. El poate fi ascultat în fiecare dumincă seara, de la ora 22:00, timp de trei ore. Programele includ ştiri, talk-show-uri cu invitaţi sau interviuri legate de evenimente recente din comunitate şi muzică. 2G Radio îşi propune să abordeze fără menajamnet subiecte legate de orientarea homosexuală şi să informeze corect asupra acestui fenomen.
Orice tip de presă trebuie să informeze şi trebuie să servească intereselor unor comunităţi. Presa pentru homosexuali îndeplineşte aceste condiţii şi, chiar dacă este la început, promite să evolueze şi să promoveze minoritatea pe care o apără.


9. Reportaj social: Gay Today


9. 1. De ce să fie acceptaţi homosexualii?

Comunitatea minorităţilor sexuale există şi trebuie conştientizată şi de restul oamenilor, pentru că aşa este normal într-o societate de tip democratic. Într-un vox- populi făcut printre tineri, răspunsul la întrebarea: „Cum vedeţi evoluţia subculturii homosexuale în România după 1989?” a fost de cele mai multe ori: „Dacă nu-i văd nu mă deranjează”. Din zece persoane, cinci băieţi şi cinci fete, cu vârste între 18 şi 21 de ani, doar două au fost în temă cu subiectul. Andreea a declarat: „Am auzit că şi-au făcut şi reviste şi organizează petreceri. Înseamnă că se poate vorbi de o reală evoluţie, înainte ar fi fost aruncaţi în închisoare dacă ar fi făcut aşa ceva.”. De cealaltă parte, Radu a ripostat: „Păi înainte nici nu-i vedeai. Acum a ajuns să-ţi fie silă, oriunde întorci capul îi vezi manifestându-se. Asta nu e evoluţie.”. Raluca a fost total dezinteresată de întrebare: „Păi în România există aşa ceva? Nu ştiu şi nici nu mă interesează.”.
Acest subiect destul de delicat încă pentru opinia publică trebuie adus în atenţie, pentru a informa corect şi pentru a legitima o comunitate. Presa este singurul instrument prin care s-ar putea realiza o oglindire a minorităţilor sexuale, iar o privire asupra membrilor comunităţii ar reuşi să transforme subiectul dintr-un tabu într-un lucru normal. Această soluţie este firească pentru a preîntâmpina cazurile de agresiune fizică şi de discriminare asupra persoanelor cu orientare homosexuală şi pentru a crea premisele unei societăţi civilizate.
Cinci persoane diferite cu tot atâtea moduri de a vedea lumea. Dacă ar fi încadraţi în tipologii specifice, primul ar intra în categoria extrovertiţilor (acei homosexuali care pot fi văzuţi comportându-se ca o femeie, vorbind tare, nefiindu-le frică de opinia publică). Cel de-al doilea ar putea foarte bine fi disimulatul, cel care îşi modifică stările şi vorbele în funcţie de persoana cu care vorbeşte şi vizavi de ceea ce-l interesează. L. cu siguranţă ar fi un bun reprezentant al homosexualilor mulţumiţi şi împăcaţi cu propria persoană, iar D. ar fi liderul din umbră, acea persoană pe care toată comunitatea şi-ar dori să o urmeze. Pentru E., nu se poate spune decât că el este nehotărâtul, cel care încă nu şi-a asumat propria orientare sexuală.
Serile filmului gay au fost un adevărat prilej de a cunoaşte aceste persoane şi de a începe dialogul. Priveliştea, un pic şocantă pentru cei neobişnuiţi, era un lucru firesc pentru participanţi: doi bărbaţi împreună sau două femei care se comportau ca un cuplu. Odată cu depăşirea acestui prim hop, rămânea de  descoperit personalitatea acestor oameni. Când am început să vorbesc cu prima persoană, aveam în faţa mea pe cineva care a suferit mult, dar care, cu toate acestea, nu diferea cu nimic de restul. Am să-i spun simplu D., tânăr de 22 de ani, student la Consevator. Îl ştiam de pe străzi, ieşea să cânte la flaut, să mai căştige un ban. Sau din cafenele, unde aprindea lumânările, spunând că nu poate trăi fără romantism. El a fost primul care a deschis conversaţia. Era curios dacă sunt lesbiană sau bisexuală. O întrebare nefirească pentru majoritatea, dar total obişnuită pentru ei.
În rest, D. era cu totul normal. A vrut să-mi explice prin ce trece el, ce simte, cum vede orientarea sa sexuală. Era confuz şi căuta să se scuze: „Prima experienţă sexuală s-a întâmplat când eram micuţ. Am fost violat de nişte bărbaţi şi apoi am descoperit că, de fapt, femeile nu mă atrag”. Plecat de acasă, asumându-şi deschis orientarea şi modul de a fi, D. vede homosexualitatea ca pe o caracatiţă cu multe braţe care te sufocă treptat. „Tu crezi că eu n-aş vrea să am copii şi o familie?”, mă întreabă nişte ochi mari şi senini. Dar fetele din viaţa lui l-au folosit, pentru bani, pentru locuinţă. Pentru D. cu bărbaţii e mult mai uşor să întreţii o relaţie sexuală, e mult mai uşor să fii sincer. Nu trebuie să te prefaci, nu trebuie să fii stăpân pe tot arsenalul cuceririi unei fete. „Fetele vor să fii exact aşa cum se aşteaptă ele, trebuie să porţi o mască, să ai dublă personalitate ca să le mulţumeşti. Cu bărbaţii poţi fi tu, poţi să faci tot ce simţi, ştii că tu rezonezi
continuarea...
:iconlgbthistory:
lgbthistory Featured By Owner Feb 6, 2018
Revista Switch a fost prima revista LGBT distribuita la chioscurile de presa si prin distribuitorii nationali de presa. Primele doua numere au adus profit mic societatii comerciale SC CONTRAAD SRL, editorul revistei. Considerand ca se poate dezvolta mult mai mult revista la Bucuresti (unde a considerat ca ar avea un real succes sa gaseasca firme dispuse sa achizitioneze advertoriale si spatii de reclama platita), editorul Michael Labelle a renuntat la echipa de la Cluj care a pus pe picioare revista si a editat impreuna cu noi voluntari de la Bucuresti o a treia editie. Cel de-al treilea numar s-a prezentat intr-un format A5, net inferior primelor doua ca structura, calitate a articolelor si grafica. Dupa aceasta mutare si acest ultim numar, revista a falimentat.
Reply
Add a Comment:
 
×

:iconhalfimagination: More from halfimagination



More from DeviantArt



Details

Submitted on
September 18, 2006
File Size
77.6 KB
Link
Thumb

Stats

Views
2,022
Favourites
0
Comments
1