Stam pe piatra rece şi mă gândeam la mortul de sub mine. Nu cred că lam cunoscut, aşa cum nu cred că am cunoscut pe nici unul din vecinii lui. E trist, dar nu mă simt cu nimic vinovat faţă de nimeni, acum când uitarea se lasă peste tot ce a fost, cel puţin din partea mea nu e cu intenţie. Gândurile vin şi pleacă, mie imposibil să mă concentrez la ceva, când văd lângă mine o bătrână. Nu mai ştiu ce iam spus, dar ştiu că a început să îmi facă morală despre drumuri.
Un ger cumplit şi o ceaţă groasă se lasă în fiecare dimineaţă peste străzile oraşului pustiu. O linişte neobişnuită învăluie străzile gri şi reci, doar din când în când o haită de câini stârneşte ecouri lungi care se lovesc de pereţii goi ai clădirilor înalte de la şosea. Pe lângă fântâna arteziană de mult secată trece un troleibuz gol ce parcă nici şofer nu are şi depăşeşte în viteză un bătrân îmbrăcat elegant ce pa
Incep să mă plictisesc de mereu aceleaşi lucruri pe care le văd, pe care le simt şi pe care chiar le fac, de atâtea ori până acum. Încet-încet totul prinde forma unei mici bucle care se repetă la infinit şi chiar dacă fac ceva ce pare altfel, nu-i decât o altă faţă a unui lucru deja făcut, cine ştie de câte ori. E tot la fel şi singura variaţie se află în felul cum percep eu tot, deci cu timpul, încep să mă păcălesc singur, la început frumos, dar acum nici eu nu mă mai cred. Atunci ce s
Incep să mă plictisesc de mereu aceleaşi lucruri pe care le văd, pe care le simt şi pe care chiar le fac, de atâtea ori până acum. Încet-încet totul prinde forma unei mici bucle care se repetă la infinit şi chiar dacă fac ceva ce pare altfel, nu-i decât o altă faţă a unui lucru deja făcut, cine ştie de câte ori. E tot la fel şi singura variaţie se află în felul cum percep eu tot, deci cu timpul, încep să mă păcălesc singur, la început frumos, dar acum nici eu nu mă mai cred. Atunci ce s
Un ger cumplit şi o ceaţă groasă se lasă în fiecare dimineaţă peste străzile oraşului pustiu. O linişte neobişnuită învăluie străzile gri şi reci, doar din când în când o haită de câini stârneşte ecouri lungi care se lovesc de pereţii goi ai clădirilor înalte de la şosea. Pe lângă fântâna arteziană de mult secată trece un troleibuz gol ce parcă nici şofer nu are şi depăşeşte în viteză un bătrân îmbrăcat elegant ce pa
Tata,
Cu greu mi-am luat inima in dinti sa-ti scriu.
Cine naiba a fost geniul care a avut idea expresiei asteia? Chiar as fi interesata sa vad cum s-a uitat lumea la el cand a spus prima oara ca "isi ia inima in dinti".
Tata,
Cu greu mi-am luat inima in dinti sa-ti scriu. Nu.
Stiu ca eu nu mai exist de 10 ani pentru tine.
Nu. Suna de parca el a fost de vina. Nu e bine.
Tata,
Cu greu mi-am luat inima in dinti sa-ti scriu. Nu.
Stiu ca eu nu mai exist de 10 ani pentru tine. Nu.
De mult timp
Care "de mult timp"? Nici eu nu stiu "de mult timp".
Tata,
Cu greu mi-am luat inima in dinti sa-ti scriu. Nu.
Stiu ca eu nu mai exist de 10 an