Shop Forum More Submit  Join Login


-Care ploaie? întrebă vecinul, îndreptându-şi privirea spre cerul senin, neted şi curat ca oţelul.
David se scărpină în creştetul capului, confuz.
-Care o sa vină, răspunse, ca pentru el.
Vecinul ridică din umeri, uşor amuzat. Satul, fierbinte ca un cuptor, părea că se topeşte în arşiţa de vară. Nici o boare de vânt, nicăieri. O linişte sinistră, înăbuşitoare, amuţise pâna şi greierii.
-O să plouă, spuse David, fără să pară, totuşi, prea convins, şi începu să se îndepărteze de gard.
Primii paşi se împleticiră în iarba deasă. Soarele era pur şi simplu năucitor.

***

La umbra nucului nu era cu mult mai răcoare. Rădăcinile lui noduroase arătau ca o mână diformă, încercând, cu un efort chinuitor, să stoarcă ultimele rămaşite de apă din ţărână. De jur-împrejur, răsfirate ca o pânză de păianjen, crăpăturile din pământ erau îndeajuns de adânci încât să te împedici în ele.
Hamacul scârţâia la răstimpuri, tulburând în valuri ascuţite marea de linişte ce se aşternuse, înca de la începutul zilei, în sat. Aerul devenea greu de respirat, încărcat de dogoare şi praf.
David se simţea bolnav. Bolnav ca de o febră exterioară, ce nu îi aparţinea. Fiind prea cald ca să mai şi transpire, cu buzele uscate, nu se simţea în stare să facă altceva decât să clatine hamacul încet, cu piciorul ce îi atârna în afară, atingând pământul cu vârfurile degetelor.
Toate plantele care crescuseră la umbra nucului erau firave şi uscate, secătuite ca de un duh rău. Un miros uşor amărui se simţea din ce în ce mai intens, pe măsură ce soarele se înălţa pe cer.
Un greiere începu să cânte cu îndrăzneală, însă cântecul lui monoton începu să se stingă, apoi amuţi de tot, de parcă murise.

***

-Stai! strigă David, speriat, fără să ştie nici el de ce.
Tresarise puternic în hamac, care începu să scârţâie şi mai sinistru, semănând mai degrabă cu un scrâşnet de dinţi. Visul se risipi ca şi cum nu ar fi fost, iar David rămase năuc, gâfâind, întrebându-se unde se află. Frunzele nucului, chircite, chiar şi ele, de fierbinţeală, cerneau fire necruţătoare de lumină care se înfigeau în solul despicat de secetă. Din varful dealului se vedeau micile acoperişuri din sat, apăsate de căldură.
Era cel mai mare nuc de aici. Având o vârstă nemaiştiută de nimeni, aproape că nu fusese atins de trecerea timpului, afară de una din crengile cele mai groase, crăpată de trăsnet, într-o noapte frământată de furtună. Bătrânii au spus atunci că e semn de la zei, şi au proorocit, ghicind în cărţi şi în oase de peşte, nenorocire mare. Trecuseră, însa, zeci de ani de atunci, şi singurele mari nenorociri au fost, poate, schimbările de putere de la conducerea ţinutului. În rest, obişnuitele morţi, bătrânii satului, care se duceau, unul câte unul, ca şi cum s-ar fi chemat, de sub pământ, unii pe ceilalţi.
Satul rămânea, parcă, la fel de bătrân. Aşa cum îl ştia David de când era copil, când venea la bunici, şi se legăna, verile, în acelaşi hamac ca şi acum.
Fruntea îi era plină de broboane mari de transpiraţie care acum alunecau lent, urmând curbura sprâncenelor, pe obraji. Se simţeau ca atingerile unor degete nevăzute, ceea ce îl înfiora.
În depărtare, pe celălalt deal al satului, se cobora, domol, un bătrân pe o bicicletă veche. Părea din altă lume, deformat de fuioarele de căldură, o apariţie deşertică şi înşelătoare, deplasându-se prea repede pentru a fi reală, şi prea lent pentru a fi credibilă.


O boare de vânt. Deşi fierbinte, David se simţi recunoscător, şi se întoarse pe cealaltă parte, pentru a o simţi pe obraji şi buze. Chiar sub hamac, o şopârlă de un verde cenuşiu, cu o coadă lungă şi delicată, se strecură într-o crăpătură, ca mai apoi, câteva clipe mai târziu, să iasă din nou la lumină, câţiva metri mai departe. “Poate e altă şopârlă”, se gândi, toropit, David. Mintea îi funcţiona greoi, încleiată parcă de arşiţă. Orele păreau ca trec la fel de greu. Ca şi cum, în ciuda căldurii, totul îngheţa.
Gheaţă. Imediat cum acest cuvant îi străbătu, fugar, mintea, pe David îl trecură fiorii. Visul. Ploaia. Ea.
Cu paşii uşori, precauţi, cu siguranţă că Ea îl veghează, amuzată, de unde nu poate fi văzută. Cu ochii de ploaie, şi degete reci şi subţiri de copilă, Ea îi urmăreşte fiecare mişcare. Îi ghiceşte gândurile.
David se răsuci din nou în hamac, tulburat. E o prostie. E un miraj. Delir şi febră. De la căldură. “Da, de la căldură trebuie să fie”, repetă, în gand, David. Apă. “Mi-e sete”.
Fântana, păru, brusc, mult prea departe. Poate nici nu era acolo, dar dogoarea, vicleană, îl înşela. Sau poate chiar Ea îi juca feste, cu şoldurile ei ca de fântână, şi mâna, oblică, atârnând ca o cumpănă. Ca închise de degete crâncene şi usturătoare, pleoapele lui David se strânseră.
Acum îi auzi paşii. Sprinteni. Şi râsul, ca de copil, verde şi crud. Încercă să deschidă ochii, dar nu izbuti. Foşnetul rochiei Ei subţiri, diafane. “Ba nu, e doar vântul.”
Şoapta Ei, chiar la ureche: “Aici sunt, dar plec curând…”
-Stai! strigă David, buimac, iar hamacul scrâşni, dureros, din toate încheieturile.


Întuneric. Norii se învolburau deasupra satului, ca veniţi de niciunde. Primele boare de vânt au zburătăcit găinile şi au făcut caii să necheze, înfricoşati. Doar vântul s-a oprit în piciorul dealului, iar frunzele nucului s-au clătinat, lin, ca atinse de şoapte.
I-a simţit degetele blânde pe frunte. Ca fermecat, a rămas întins în hamac, cu ochii închişi şi inima zbătându-i-se în piept, precum un canar într-o colivie mult prea mică. “Aici sunt, dar plec curând…”
Buzele, amorţite, fremătau. Paralizate ca de o licoare magică, braţele rămaseră inerte, pe lânga trup.
Rochia Ei diafană îi atinse pieptul, apoi coapsele, uşoară ca o petală de cireş. Buzele Ei de gheaţă, chiar la ureche: “Ce faci, dormi? Aici sunt…” Fiori reci, ca un frison, pe braţe, pe gât, pe spate…
Răsuflarea Ei, ca o auroră boreală, unduindu-se pe sub pleoape. Sărutul ei, umed. “Unde eşti, David? Eu sunt aici…”
Când de sus, când din dreapta sau stânga, Ea e pretutindeni. Freamătul, ca de pârâu, al părului ei umed. Atingerea Ei, îi îngheată sufletul. “Sufletul, unde îţi e? Dă-mi-l mie. Plec curând…” Fiorii, ca nişte gheare, îi smulg carnea de pe oase. Şoaptele, cioburi perfide, se înfig direct sub craniu. Îmbătător, trupul Ei se scurge peste al lui, prin vene şi artere, prin organe, prin gânduri. Îl secătuieşte, îl devorează, îl nimiceşte, îl spală şi îl scurge în tainiţa pământului.
“David, hai…”
“Hai cu mine…”
“Hai în casă…”


-Bunica ta spune că nu a mai vazut aşa ploaie de când era mică…
David, buimac, privi pe fereastră.
-Tu chiar nu ai simţit când începe ploaia…? întreba Melanie, iscoditoare. Nici pe mine nu m-ai auzit, când te-am strigat?
Apa se scurgea învolburată, pe uliţă. Satul era spălat de o ploaie cum nu a mai văzut bunica lui de cand era mică…
-Hei, cu tine vorbesc, zâmbi ea. Unde eşti?
Norii se răzbunau, suparaţi pentru cine ştie ce faptă necutezată, scuipând cu ploaie şi trăsnete, măturând satul în averse nimicitoare.
-Aici sunt, răspunse David, într-un târziu.
Melanie îl cuprinse în braţe, de la spate. Degetele ei se strecurară printre ale lui.
-Dar sufletul… sufletul unde îţi e? şopti ea.


[*Scrisa in noaptea de 6-7 August, cand a plouat in Bucuresti. Si am plouat si eu. A fost frumos.]
[*Coloana sonora care m-a ajutat sa imi creez starea necesara pentru a ma apuca de scris e alcatuita in cea mai mare parte de piese de la Pink Floyd, Kings of Leon, si cateva piese, selective, de la Ashram, Ophelia's Dream si Arcana.]
[*Mi-a luat cateva ore sa o scriu, cred ca vreo doua. Pana la 4 si jumatate dimineata.]

[*Dedicata: pentru Miruna, care mi-a deschis apetitul de scris.]
[*Dedicata: pentru Sihaya, care mi-a dat o parte din muzica.]
[*Dedicata: pentru Alina, care m-a ajutat sa plou.]
[*Dedicata: pentru noaptile magice din Cismigiu, in special cea in care ne-a plouat.]
Detaliile le gasiti la sfarsitul textului, intre paranteze patrate.


Credits for preview picture go to [link] , belonging to [link] . Thank you very much ! :worship:
Add a Comment:
 
:iconnr137:
nr137 Featured By Owner Aug 24, 2009   Writer
:clap:
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Aug 24, 2009  Hobbyist General Artist
:bow:
Ma simt ca in Micul Print, cand Vanitosul il ruga pe Print sa isi bata palmele una de cealalta :)
Reply
:iconkiralyna:
Kiralyna Featured By Owner Aug 22, 2009
mie inceputul imi aduce mai degraba a Marquez... :-?
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Aug 22, 2009  Hobbyist General Artist
ma compari cu Marquez...?! OMG :omfg:
e prea mult :blushes:
:bow:
Reply
:iconkiralyna:
Kiralyna Featured By Owner Aug 23, 2009
=p :hug:
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Aug 24, 2009  Hobbyist General Artist
:blushes::hug:
Reply
:iconmoonangellove:
moonangellove Featured By Owner Aug 12, 2009  Hobbyist Writer
O comentez pe bucăţi.
Prima parte: O linişte sinistră, înăbuşitoare, amuţise pâna şi greierii.. Nu e clară imaginea: liniştea sinistră amuţise greierii sau greierii amuţiseră? Dacă amuţiseră greierii, atunci corectează verbul. Oricum, frumoasă metaforă.
Îmi place descrierea din al doilea paragraf: hamacul, nucul, David. Însă aş schimba ceva în fraza asta:
Un greiere începu să cânte cu îndrăzneală, însă cântecul lui monoton începu să se stingă, apoi amuţi de tot. Parcă murise. Se pierde din ideea de a transmite artistic regresia cântecului greierului.
Paragraful trei:
În rest, obişnuitele morţi, bătrânii satului, care se duceau, unul câte unul, ca şi cum s-ar fi chemat, de sub pământ, unii pe ceilalţi. Foarte frumoasă descriere a trecerii în nefiinţă.
În schimb aici scârţâie: Satul rămânea, totuşi, parcă tot bătrân. totuşi parcă tot - ar trebui lucrat aici puţin. Totuşi satul parcă rămânea la fel de bătrân. ar suna mai bine. Anyway, tu decizi, e scrierea ta. Eu doar dau un sfat.
Sau poate chiar Ea îi juca feste, cu şoldurile ei ca de fântână, şi mâna, oblică, atârnând ca o cumpănă. Speechless, foarte frumoasă, transparentă comparaţia asta. :heart:


Eram sigură că citesc ceva din Arcana în text. Culmea e că eu l-am citit şi comentat pe Laura Pausini - it's not goodbye şi pe Aranda - Still in the dark.

:giggle: Merită o steluţă :star:.
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Aug 12, 2009  Hobbyist General Artist
In primul rand, multumesc pentru rabdarea de a o citi, si, cu atat mai mult, de a si face corecturile necesare :)
Apoi, pe bucati: O liniste sinistra amutise pana si greierii. Linistea amutise greierii. Linistea facea greierii sa amuteasca. Nu vad nimic de corectat... :-?
Un greiere începu să cânte cu îndrăzneală, însă cântecul lui monoton începu să se stingă, apoi amuţi de tot. Parcă murise. =>> ce sugerezi?
Satul rămânea, totuşi, parcă tot bătrân. totuşi parcă tot - ar trebui lucrat aici puţin. Totuşi satul parcă rămânea la fel de bătrân. ar suna mai bine Ai dreptate :)

Multumesc mult :aww:, mult de tot!
Reply
:iconmoonangellove:
moonangellove Featured By Owner Aug 13, 2009  Hobbyist Writer
:huggle:
cu plăcere.
La partea cu liniştea ce amuţise greierii nu înţelegeam dacă e pus corect verbul, pt că dacă spuneai că "o linişte sinistră amuţise până şi greierii" e corect, dar eu citisem "o linişte sinistră, amuţiseră până şi greierii". :blush: my bad.

La greierul ce începu să cânte cu îndrăzneală sugerez să mai lucrezi puţin ceea ce vrei să exprimi. Se poate înţelege că sunetul murise sau greierul. E confuz. Şi parcă e prea lungă fraza, se pierde din ceea ce vrei să transmiţi.

Cam atât. Să scrii măcar tot atât de frumos, dacă nu chiar mai bine de atât. Ai talent, e păcat să se irosească.
Să-mi trimiţi un comment la jurnalul ~REVISTAngsty sau un note cu o lucrare nepublicată pe deviantart pentru un viitor număr al revistei. Scriitorii ca tine merită toată promovarea.
Reply
:iconsmokestories:
SmokeStories Featured By Owner Aug 9, 2009  Hobbyist General Artist
mi'era foarte dor de scrierile tale...

asta imi aduce aminte de eliade pe la inceput, poate din felul in care descrii nucul si...contextul, in general...


este extrem de intensa, imi place foarte mult cum te prinde din ce in ce mai tare pe masura ce intri in atmosfera...
imi plac si semnificatiile ei ascunse, acele mici lucruri personale pe care scriitorul le presara printre randuri, doar atat cat sa starneasca curiozitate, nostalgie, ori doar un zambet...
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Aug 12, 2009  Hobbyist General Artist
:hug:
Reply
Add a Comment:
 
×

:iconanotheroutsider: More from Anotheroutsider


Featured in Collections

Literature by Kiralyna

in literature by ElenaCute


More from DeviantArt



Details

Submitted on
August 6, 2009
File Size
10.8 KB
Thumb

Stats

Views
454
Favourites
10 (who?)
Comments
11