C
literature

Concurs 'Resemnare'

Anotheroutsider's avatar
By Anotheroutsider   |   Watch
15 32 1K (1 Today)
Published: September 8, 2008
Acelasi cer.
Acelasi praf.

O seara nesfarsita. Un amurg infinit, infasurat pe nori zdrentuiti, curbati intr-o bolta, de-a lungul cerului.
Batranii faceau rugaciuni si descantece. Unii nu mai ieseau din casa. Cei mai multi isi luau ce puteau din case si se mutau la oras, unde credeau ca sunt mai protejati.

Chapman statea pe prispa casei, si se legana in balansoar, privind melancolic cerul. Vecinul lui, o creatura mica, vorbareata, cu o claie de par roscovan in cap, nu mai contenea cu intrebarile de cateva zile.
Goodman, in schimb, incerca sa profite, asa cum facuse intotdeauna.

-Uite, mai cade unul, spuse Samson, itindu-si capul roscovan de dupa gard.
Batranul ridica lenes ochii spre cer. Intr-adevar, lasand o linie tremurata de lumina alba in urma, mai cadea unul. In cateva minute, se va lovi de pamant. Goodman isi va trimite copoii sa adune ce a mai ramas.

Cerul era roscat si luminos. De cateva saptamani, nu mai exista zi sau noapte. Totul era scaldat intr-o lumina cenusie, stranie, prevestind ceva rau. Cand si cand, cerul se crapa in lumini orbitoare, urmand conturul norilor.
Copii din sat nu mai puteau dormi. Vacile nu mai dadeau lapte, iar vracii din sat si aruncau pietrele lor ciudate in cercurile magice, si clatinau neputinciosi din cap.

-Ai vazut vreunul, Chap ? intreba Samson. Cica Erin a vazut unul, de-asta zic. Uite-asa o groapa facuse in pamant.
Chapman inchise pe jumatate ochii.
-Nu, nu am vazut.
Avea o voce domoala, taraganata, care il scotea pe Samson din sarite.

Se auzi un zgomot infundat din departare. Samson sari de la gard si alerga in casa, cu pasii lui ciudati. Chapman isi lasa capul in jos, asteptand unda de soc. Cateva secunde mai tarziu, satul fu acoperit de praf si fire de iarba uscata. Impactul se simtea in piept, in cap, in degetele de la picioare. Era ca o vibratie stranie, dar in nici un caz suparatoare.
Nu trecu mult, si Samson aparu iar la gard.

-Chap, asta a fost unu’ mare, ai vazut ? Ia uite-l pe Goodman, a si plecat !

Cerul se lumina pret de o clipa, fuiorul de fulgere atinse pamantul undeva, inspre oras.
Orasul… orasul ocupa tot orizontul. Se ridica amenintator, impiedicand lumina apusului sa ajunga la sat, aruncand umbre ascutite de-a lungul campiei. Orasul, cu cladirile lui de metal, cu desfraul si promisiunile lui desarte… Deasupra orizontului se ridica un nor dens de fum, care se amesteca, incet, cu cerul.

-Oau, uite inca unul ! Doi ! Uite-i ! Chapman, ce se alege de lumea asta ? Vezi ca nu sunt decat de-ai nostri ? De-ai lor nu cade nici unul… !
Chapman o taie din scurt :
-Samson, nu sunt ai nostri !
Roscatul cobori cateva clipe de pe gard. Cerul era brazdat de linii tremurate de lumina. Poate erau chiar o duzina. Poate mai multe.
- Chap, vezi ca vine incoace, se auzi glasul gatuit al lui Samson, din curtea vecina. Eu am zburat de aici !
Se auzi lipaitul picioarelor ciudate ale roscovanului, apoi liniste.

Dupa ce primele trei lumini intepara campia pustie dintre sat si oras, pamantul incepu sa vibreze. Praful se ridica in aer, si atat de dens in sat, incat era greu sa se vada om cu om. Cainii incepura sa latre, toate animalele faceau un vacarm greu de descris. Copiii plangeau, ba chiar si unii oameni in toata firea.

Sopronul lui Chapman fu spulberat de impact. Bucati de scandura si placaj ajunsera chiar si la vecinii de peste drum. O parte din acoperisul casei se prabusi. Nimeni nu indrazni sa se apropie la mai mult de o suta de pasi. Doar batranul Chapman, calm, pasind lent, grijuliu sa nu calce pe vreun cui, aruncand priviri iscoditoare, se apropie de ruinele sopronului.

Pene pluteau peste tot in jur. Unele din ele erau inrosite de sange. La fel de incet, incepu sa indeparteze ramasitele de pereti si acoperis. Un sfert de ceas mai tarziu, Chapman se arata deasupra gramezii de moloz, si ii privi ingrijorat pe curiosii din jur.
-Traieste…

Intr-adevar, asa ceva nu se mai auzise. Era primul inger care supravietuise. Nimeni nu avea curajul, sa il ia de acolo, nici macar Goodman, insa Chapman il lega cu niste capete de franghie si il scose de acolo, astfel incat la ora serii [desi era tot lumina], ingerul se afla pe prispa, iar batranul ii oblojea ranile. Il legase de gardutul de la prispa, ca sa nu se miste. Pielea lui nu parea sa poata fi atinsa de lucruri lumesti, dar avea taieturi adanci, muscaturi si zgarieturi groaznice. Pierdea sange continuu si respira greu .

Batranul l-a vegheat pana in zori, insa intr-un final, a adormit in balansoar. Oricum nimeni nu ar fi observat. Parea doar ca priveste, ganditor, creatura divina legata de prispa. La vremea zorilor, pe care oamenii din sat cu greu ii deosebeau de noapte, aripile ingerului, care acopereau toata prispa, incepura se tremure, facand un sunet ca al spicelor de grau batute de vant, din vremurile de odinioara. Chapman s-a trezit cand ingerul a inceput sa se zbata, speriat. Funiile cu care era legat se rupsera ca si cum nu ar fi fost, praful se ridica in vazduh, pene, bucati de scandura, toate intr-o invalmaseala, de parca ar fi fost furtuna. Intr-un final, cu aripile agatate in partea de sus a gardului din fata, acoperita cu sarma ghimpata [« Nu se stie niciodata », spusese Chapman], ingerul de opri, gafaind si tremurand din toate incheieturile. Cu aripile jupuite de atata zbatere, sangerand ca de moarte, cu parul blond imbacsit de sange si noroi, arata ca o gaina imensa, stranie, din alta lume. Nu scotea nici un cuvant, si nu lasa pe nimeni sa se apropie de el.

A ramas in curtea batranului Chapman mai bine de o luna. S-a vindecat cu greu, ranile se infectau mereu, era clar, spuneau vracii, ca nu sunt facute de colti si gheare cunoscute. Ingeri picau zilnic din cer, si din ce in ce mai multi, dar toti erau morti. Ingerul care supravietuise tresarea mereu cand auzea zgomotul impactului vreunui seaman de-al lui.

Goodman ii aduna de obicei pe toti, le taia aripile si le vindea in oras, ca delicatese. Acum oamenii incepura sa se razvrateasca. Au fost impuscati intai copoii, apoi oamenii l-au amenintat si pe el. Ingerii cazuti dispareau ziua urmatoare, se transformau in copaci, flori, pasari sau alte animale.

Ingerul din curtea lui Chapman suferea, era clar. Lasat cu cicatrici adanci in urma unei batalii grele, neinchipuita de oameni, ingerul nu manca. Slabise, ii cadea parul, ii cadeau penele. Intr-o zi, batranul a incercat sa ii dea de mancare, iar ingerul a vomitat tot, intr-un colt de curte.

In seara aceea ingerul a iesit pe camp, si a incercat sa isi ia zborul. A dat din aripi o noapte intreaga, iar oamenii din sat au auzit pentru prima oara un inger plangand. Arata jalnic, plin de praf, slab si bolnav, incercand, in zadar, sa isi ia zborul. Era ca un vultur cu aripile taiate, care nu mai intelege daca aripile sunt de vina sau nu mai stie el sa zboare. Nu intelegea, nu voia sa inteleaga.

Inspre dimineata, s-a oprit, s-a asezat, obosit, pe pamant, si, privind trist inspre cerul involburat, implorand iertare, si-a dat aripile jos. Penele s-au desprins, luate de vant, si s-au prins de copaci, s-au facut frunze, pietre si praf.

Ingerul a ramas acolo. Nimeni nu a indraznit sa il tulbure. Nici macar Chapman. S-a gandit ca poate e mai bine asa.

Unii spun ca se afla acolo si acum. Altii, ca i-au crescut aripi si s-a ridicat la ceruri, unde si-a purtat lupta mai departe. Unii batrani, mai pesimisti, au spus ca a murit de foame, intr-un final. Altii, ca s-a facut om, si ca a lucrat pe camp, ca oamenii, pana la moarte.

Eu nu stiu ce sa zic. Nu l-am vazut. Nu l-am privit in ochi, nu i-am atins pielea lui de inger, si nici nu am fost atins de adierea starnita de aripile lui ingeresti. Dar nu cred ca i-au crescut din nou pene. Pentru ca a renuntat la aripi. Nu le-a mai vrut.

Dar daca il vedeti… (trebuie sa aiba pielea alba. Si ochi de inger. Si rani facute de demoni nestiuti pe piept si pe maini. Si cicatrici de la aripi taiate…) Daca il vedeti, spuneti-i sa nu renunte.
Pentru ca lupta continua si acum…



[Idee mai veche, rescrisa, acum, la serviciu, cu Claudia si Alina intreband-se si intrebandu-ma ce tot scriu acolo, si cu mine ridicand din umeri.]
[Multumiri fratelui meu, cu care am dezvoltat ideea de vanzator de aripi de inger, cand eram cu mama, la piata.]
[Coloana sonora care mi-a dezvoltat ideile a fost furnizata de piesa «The Inner child », de pe albumul « Tubular bells III», by Mike Oldfield. ]
[Dedicatie speciala: Drefeyja, WildRainOfIceAndFire, si fratelui meu, Prahaai. Mai sunt cateva persoane carora as vrea sa le dedic textul asta, dar sper sa se prinda ele. Nu vreau sa vizez pe nimeni, ci sa fac persoanele sa se simta vizate.]
Recommended Literature
s
senaztia de a iubi
Mi-e dor de inca netraita senzatie de a te iubi. Mi-e dor sa iti urmaresc linia sprincenei, sa iti sorb privirea amuzata, atunci cand m-ai putea intreba ce fac. Si eu sa iti spal in mainile tale noi toate florile pamantului pe care poate il calci, iar dupa noi sa ramana un singur rand de pasi care ar fi tot ai tai prin mine. Mi-e dor sa beau din tine tot amurgul si rasaritul pe care nu-l vom trai vreodata poate, si sa ascult necantata muzica a parului tau cand iti va fi cazut pe umeri. Mi-e dor sa stam ca-ntotdeauna ghemuiti in patul nostru neinventat inca, si sa privim mirati cum umbrele noastre se joaca de-a noi incolacite intr-un nejucat d
p
poveste nesentimentala
rimel uscat pe oglinda din baie. nimic nou. e acolo fix de o luna, din momentul in care am decis sa nu mai mananc si nu-mi mai este foame de o luna, dar iubesc noua persoane in aceeasi casa. nimic nou. suntem aici de cand am inceput scoala si ne uram din prima zi; ne-nghesuim toti intr-un pat de o persoana ciupindu-ne pielea isteric, dar eu iubesc. mizerie pe masa din bucatarie. nimic nou. dai firmiturile la o parte si poti desena n-am mancare in frigider. ti-am zis, nu mi-e foame! eu iubesc si mi-e de-ajuns.                                 feb 2009, bucuresti
J
Juvenile
When I finger paint, I use my entire hand, dipped deep before in oils. No one ever tried to teach me or explain the moves, the patterns, the colours' dreams before they meet their canvas. I had to find out on my own that certain shades would never get along and that some textures refused to fuse and claim their own. The reds would bleed, the yellows roared like lions sinking teeth and claws in flesh. The greens would blend with blues eliminating all horizons in my landscapes. The violets then would melt like improvised dawns While my beautiful orange dusks would dry to my despair. Perhaps I wasn't meant to be a painter; I have
© 2008 - 2019 Anotheroutsider
Am scris detaliile la sfarsitul textului.


Permit publicarea textului in cadrul galeriei clubului *AngstyWriters. Textul e scris pentru concursul cu tema "Resemnare".


Please DO NOT download without my written permission.
Va rog sa nu downloadati sau folositi fragmente din acest text sau textul integral, fara sa imi cereti permisiunea.
Recommended Literature
s
senaztia de a iubi
Mi-e dor de inca netraita senzatie de a te iubi. Mi-e dor sa iti urmaresc linia sprincenei, sa iti sorb privirea amuzata, atunci cand m-ai putea intreba ce fac. Si eu sa iti spal in mainile tale noi toate florile pamantului pe care poate il calci, iar dupa noi sa ramana un singur rand de pasi care ar fi tot ai tai prin mine. Mi-e dor sa beau din tine tot amurgul si rasaritul pe care nu-l vom trai vreodata poate, si sa ascult necantata muzica a parului tau cand iti va fi cazut pe umeri. Mi-e dor sa stam ca-ntotdeauna ghemuiti in patul nostru neinventat inca, si sa privim mirati cum umbrele noastre se joaca de-a noi incolacite intr-un nejucat d
p
poveste nesentimentala
rimel uscat pe oglinda din baie. nimic nou. e acolo fix de o luna, din momentul in care am decis sa nu mai mananc si nu-mi mai este foame de o luna, dar iubesc noua persoane in aceeasi casa. nimic nou. suntem aici de cand am inceput scoala si ne uram din prima zi; ne-nghesuim toti intr-un pat de o persoana ciupindu-ne pielea isteric, dar eu iubesc. mizerie pe masa din bucatarie. nimic nou. dai firmiturile la o parte si poti desena n-am mancare in frigider. ti-am zis, nu mi-e foame! eu iubesc si mi-e de-ajuns.                                 feb 2009, bucuresti
J
Juvenile
When I finger paint, I use my entire hand, dipped deep before in oils. No one ever tried to teach me or explain the moves, the patterns, the colours' dreams before they meet their canvas. I had to find out on my own that certain shades would never get along and that some textures refused to fuse and claim their own. The reds would bleed, the yellows roared like lions sinking teeth and claws in flesh. The greens would blend with blues eliminating all horizons in my landscapes. The violets then would melt like improvised dawns While my beautiful orange dusks would dry to my despair. Perhaps I wasn't meant to be a painter; I have
Comments32
anonymous's avatar
Join the community to add your comment. Already a deviant? Sign In
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
:bow:
Danutza88's avatar
Danutza88Hobbyist Photographer
:clap: follow the link:D [link]
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
follow the white rabbit...
enter za matrics!
Thaaanks again :bow:
dieFlucht's avatar
Superb! O scriere care imi da de gandit chiar si dupa ce am terminat de citit. Minunat!
:winner:, I say.
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Multumesc mult de tot :bow:
SmokeStories's avatar
SmokeStoriesHobbyist General Artist
superb scris.
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Multumesc :thanks:
of-no-worlds's avatar
chestia asta este formidabila, mai artistule mai... mai lipseste doar o cescuta jumatate goala de ceai !
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Multumesc mult ^__^
WildRainOfIceAndFire's avatar
WildRainOfIceAndFireProfessional Photographer
suntem obsedati de ingeri cazuti, nu? imi place foarte mult conceptul. nici nu imi imaginam la inceput ca era vorba de ingeri care cad. superb.
si multumesc. :iconredbullglompplz:
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
vorbeste cu ggodman, poate mai are aripioare si pentru tine:D
nr137's avatar
nr137 Writer
:D
foarte tare!
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Multumesc mult :bow:
Kiralyna's avatar
E superb... Geniala ideea si foarte frumos pusa in practica. Iar paragraful in care ingerul plange... :tears: Too deep. Aia mi-a placut enorm. Si finalul. Ihh nu mai am cuvinte.

:heart:
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Multumesc frumos :bow:
:hug: nu mai plange...
alagar's avatar
alagar Photographer
bai...mie imi place rau. ai un stil de a scrie povestiri care actioneaza pt mine ca madlenele lui Proust....ma duce pe la 16-17 ani cand citeam sf-uri le greu. Merci ca l-ai publicat.
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Multumesc mult pentru rabdarea de a citi. Mi-a iesit cam mare...
Si eu mancam sf-uri in draci cand eram in clasa a 7-a, pana prin a 11-a. Doamne cum mancam Frank Herbert si Poul Anderson, si Asimov... si... pfoa, ce gaseam si avea coperta misto :)
alagar's avatar
alagar Photographer
da....muream dupa copertile alea si nush de ce imi lasau mereu o senzatie de gri...
si asimmov era cat p=aci sa ma omoare ca am citit pana m-au luat ai mei cu forta si m-au dat afara din casa sa ma aerisesc. nu mai mancam...nu mai dormeam...pana am terminat cu fundatiile. :)
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
Eu fundatiile nu le-am citit pana la urma, dar tot citeam la brussolo si herbert si orson scott card la gramada. citeam cate trei-patru romane pe saptamana...
Copertile erau desenate de Tudor Popa, le vedeam de la departare, si nu-mi trebuia mult sa ma convinga sa le citesc :D
alagar's avatar
alagar Photographer
:)
cunosc prea bine senzatia
mah...cum dracu fac sa imi apara niste iconuri in loc de text? ca ma plictisesc de cand incerc
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
cum adica iconuri in loc de text?
alagar's avatar
alagar Photographer
adik unde am cluburile din care fac parte, sa nu le mai apara numele ca si link, ci iconurile, avatarurile, poftim. :)
Anotheroutsider's avatar
AnotheroutsiderHobbyist General Artist
scrii iconrowatch intre ::
sau icon + orice alt user de pe dev, intre doua puncte.
View all replies
anonymous's avatar
Join the community to add your comment. Already a deviant? Sign In
©2019 DeviantArt
All Rights reserved