Shop Forum More Submit  Join Login

Mature Content

This content is intended for mature audiences.


or, enter your birth date.*


Month

Day

Year*
Please enter a valid date format (mm-dd-yyyy)
Please confirm you have reviewed DeviantArt's Terms of Service below.
* We do not retain your date-of-birth information.


-De ce mă urmăreşti?

Fata păstră tăcerea, iar chipul ei, precum o mască, rămase neclintit. Afară se iveau deja zorii. Era momentul magic când noaptea îmbrăţişează ziua, iar stelele se sting, una câte una, fără pic de fum.

-De ce taci? încercă Andi.

-Tăcerea mea îţi este sentinţă, răspunse fata.

Cuvintele se aşternură pe jos, printre foi umede, mototolite şi printre firele de praf. Andi îşi trecu mâna dreaptă prin păr, luând în acelaşi timp o poziţie defensivă.

-Mă urmăreşti, spuse el, într-un târziu. Te-am văzut şi zilele trecute. Erai chiar şi ieri, te-am văzut pe geam…De ce mă urmăreşti? Cine eşti tu?

-Cuvintele tale sunt protestul tău. Eu sunt cine crezi că sunt, şi cine ţi-ai dori să nu fiu. Nu eu te urmăresc pe tine, ci tu mă urmăreşti pe mine.

Andi rămase încruntat, şi făcu un pas în spate. Fata era la fel de nemişcată, în acelaşi loc unde o văzuse de la început, la fel de perfectă, la fel de clară. În mintea lui apăreau şi se stingeau cuvinte şi idei, într-un iureş căruia cu greu îi mai putea face faţă. Se simţi brusc descurajat, şi, pentru un moment, avu intenţia de a apela la forţa fizică, însă nu făcu decât sa se înmoaie. Picioarele şi degetele începură să tremure, un val de sudoare rece îi inundă spatele. Tricoul deveni, brusc, insuportabil, lipicios, sufocant.

-De ce faci asta? izbuti să strige, într-un fel de disperare, Andi. Cine eşti tu să faci asta?

-Ce faci, Andi, când strigătele tale sunt mute? Ce faci atunci când cuvintele tale nu au ecou, iar limba ta nu are nici un sens? Ce faci când bocetele tale nu sunt auzite de nimeni, iar lacrimile tale nu udă nici un picior de sfânt? Şi nu-şi găsesc nici un plâns din care să izvorască? Ce faci când te ofileşti, iar carnea moare pe tine? Ce faci când nimic nu e sacru?

De ce fac asta? Pentru că eu sunt ultimul strigăt, ultimul cuvânt, ultima lacrimă. Dar strigătul meu înseamnă mai mult decât toate urletele tale, cuvântul meu cuprinde întreaga ta poveste, iar lacrimile mele îţi sunt ţie sânge.

Nu sunt Dumnezeu, dar urmez firea lucrurilor.

Andi se întoarse cu spatele, iar fumul care plutise în straturi în cameră se răsuci în fuioare şi rotocoale moi. Privi pe fereastră. Strada pavată părea să-şi facă loc printre blocuri de aceeaşi culoare, aruncându-şi, din când în când, câte un tentacul, în stânga şi în dreapta. Lumina se cernea dinspre est, micşorând pupilele şi îngustând ochii.

-Răsare soarele, spuse.

-Eu sunt Apusul, răspunse fata.

Mirarea, revolta, se amestecau în mintea lui Andi, făcând inima să bată mai tare. Brusc, fluviul de idei se sparse in cuvinte şi erupse în cameră.

-Auzi, cine pula mea eşti tu? Cum vii la mine în viaţă şi îmi faci ordine? Cine te crezi?

Cu o mişcare amplă de mână agăţă colţul măsuţei şi o răsturnă. Foile se întinseră dezordonat pe podea, iar câteva dintre ele dansară, o clipă, în aer. Scrumiera plină ochi se revărsă într-un nor dens. Din câţiva paşi, Andi ajunse la necunoscută, o apucă de haină şi o aruncă pe jos.

Fata se prăbuşi cu un sunet înăbuşit, şi alunecă pe podea. Fără să îi lase o clipă de răgaz, Andi se lăsă deasupra ei şi ridică pumnul.

-Spune, domnişoară cu patru coaie, ce ai cu mine?

-Eu nu am nimic cu tine, Andi. Tu ce ai cu mine?

Fără să se poată controla, Andi coborî pumnul de câteva ori, şi o lovi cu sete. Brusc, se ridică şi se sprijini de perete, cu spatele la ea, gâfâind , cu privirea pierdută. O putea auzi ridicându-se de jos.

-Pleacă, şopti Andi.

-Eu sunt…

-Pleacă, până nu te omor în bătaie, vorbi Andi, precipitat.

-Eu…

-Pleacă!!! răcni băiatul, necontrolat, şi trânti vraful de tablouri la care muncise în ultimul timp. Pleacă!!! Şi o apucă pe fată de un braţ, aruncând-o spre uşă.

Fata se lovi moale de uşă şi alunecă pe podea, fără alt sunet decât un fâşâit descurajant.

-Pleacă!!! Ţipă, din nou, Andi, din toate puterile, arătând uşa cu un deget, şi trecându-şi degetele mâinii drepte prin păr. Cu o privire holbată, o urmărea pe necunoscută cum se ridica. Nu mai avea nimic din demnitatea de la început. Părul îi era ciufulit, haina ruptă la braţ. Un firicel de sânge se prelingea de la colţul unui ochi, şi o pată informă de sânge îi acoperea gura şi obrazul stâng.

Andi se simţi brusc puternic, mai puternic ca oricând. Cine era curva aia, să îi spună lui ce să facă?

-Sunt un artist! urlă Andi. Fac ce vreau, târfă! Nu-mi spui tu!

Dar, brusc, lacrimile îi inundară ochii, şi o durere fără margini, mult mai cruntă decât orice durere fizică, îi cuprinse sufletul. Genunchii îi cedară, iar Andi căzu, ca secerat, jos. Se ghemui pe podea, acoperindu-şi faţa cu pumnii, şi începu să plângă în hohote.

Afară, soarele îşi intra în drepturi. Vrăbiile, altă dată gălăgioase, păstrau liniştea. Era, totuşi, o dimineaţă superbă de primăvară.

Fata se ridicase de pe jos şi se apropia, cu paşi mici, de Andi.

-Plângi, Andi. Loveşte-mă, Andi. Ai dreptul acesta. E dreptul condamnatului.

Hohotele de plâns ale băiatului se înteţiră. Îşi trecu degetele prin păr si trase cu furie.

-Părul lasă-l… va putrezi ultimul… părul şi oasele… Eu sunt călăul tău, Andi. Lacrimile mele sunt sângele tău. Vorbele mele sunt tot ce ai vrea tu să spui. Unghiile mele scriu sentinţa în carne, dar pedeapsa tu ţi-o vei da…

Băiatul se chirci mai tare, pe măsură ce fata se lăsa pe vine, lângă el.

-Andi… spuse fata blând, şi îşi lăsă o palmă, încet, pe umărul lui Andi…

Băiatul rămase liniştit pe podea, iar muşchii îşi pierdură rigiditatea.

Se auzi o bătaie in uşă. Andi deschise ochii, şi se ridică în capul oaselor, în mijlocul mansardei. Lumina soarelui pătrundea, oblic, prin geam. Praful se rotea în vălătuci prin încăpere. Nu era decât el.

Fără să stea prea mult pe gânduri, se ridică şi descuie uşa.

-Oh, Andi… ce-ai păţit? Arăţi…

Băiatul se scuză cu un gest.

-Am auzit zgomote şi ţipete. Te simţi..adică… toul e în ordine?

Andi se uită în spatele său. Camera dezordonată, pustie. Foi mototolite pe jos, vraful de tablouri răsturnat, măsuţa aruncată în colţ, scrumiera vărsată.

-E ok, mormăi, şi închise, răsucind cheia de două ori.

Se lipi de uşa închisă, simţind cu fiecare centimetru de piele răcoarea vopselei. Un vis?

Făcu câţiva paşi în cameră, privind, în ansamblu, totul. Până şi urmele de sânge pe uşă… Ea unde era? Nu avea unde să se ascundă.

-Cum mă-sa…? Se pomeni Andi că vorbeşte cu voce tare.

O sclipire pe podea îi atrase atenţia. Se aplecă.

O lamă de bărbierit.

Întunericul din ochii ei era lumina dintr-ai lui.

-De ce îmi răpeşti sufletrul cu umbra ta? Nălucă!

Te urăsc!

Dar ura lui pentru ea era doar iubire pentru ceilalţi. Iar afară era o zi superbă de primăvară. Cu un calm ce pusese stăpânire pe el, Andi îşi aranjă pe suport o nouă pânză. Cel mai bun tablou al lui.

Stătu preţ de cîteva clipe în faţa pânzei albe, apoi, cu un gest leneş, aşeză prima pată de culoare . Apoi încă una. Un roşu minunat.

O fericire neînchipuită îl cuprinse, şi lacrimi începură să îi curgă, de neoprit, pe obraji. Încerca să picteze, ba nu, picta cu adevărat, şi era cel mai minunat tablou! Era atâta viaţă şi atâta dramă în el!

În curând, obosită, mâna stângă, cu care pictase, îi alunecă, moale, pe lângă corp. Tabloul era minunat, deşi risipise multă culoare. Se simţea întrucâtva ostenit ca după o zi de muncă, iar culoarea se amesteca, fantastic, cu lumina albă a zilei de primăvară, cu fereastra, cu mansarda… întreaga lume, o pată imensă de culoare, se scurgea lent…

Mâna dreapta alunecă şi ea lângă corp, iar degetele scăpară lama însângerată. O clipă mai târziu, corpul se prăvăli pe podea, cu un zgomot ireal.

Primele vrăbii se opriră pe pervaz şi începură să ciripească. În lumina proaspătă de primăvară, se putea vedea tabloul, în măreţia lui. Era, într-adevăr, minunat.

[Încă o poveste cu final fericit. Tipul a pictat un supertablou… probabil că va fi apreciat pentru asta. Si i se va face o expozitie, iar tablourile eventual distruse vor avea un efect interesant.]

[Nu mai ştiu exact cum am scris chestia asta, şi ce stare de spirit aveam in momentele alea. Dar îmi aduc aminte că parcă am scris-o la Tulcea, în patul meu de acasă, într-o seară, după ce mama s-a indurat să tacă, şi, probabil, a adormit. Întrucât nu am la ce să ascult muzică acasă, presuspun ca singura coloană sonoră era muzica pe care o aveam pe telefon, şi anume: In Flames – Moonshield, Megadeth – A Tout le Monde, The Streets – Don’t Mug Yourself, Sonata Arctica – Ain’t Your Fairytale, Sepultura – Ratamahatta, Within Temptation – Memories, The Kooks – Naive, Sepultura – Roots Bloody Roots, Moonspell – Alma Mater si piesa 9 de pe coloana sonora a filmului “Arizona Dream”, şi anume Death. Nu ştiu exact dacă astea au fost piesele, sau dacă le-am schimbat sau am mai şters din ele.]

[Dedicaţii? Oamenilor la care ţin, si care ţin la mine, sau cel puţin obişnuiau să ţină la mine. Nu faceţi vreo prostie, sau cel puţin nu acum, şi nu din cauza din care aţi vrea să o faceţi. Lumea e plină de prea mulţi fraieri, ca să nu profitaţi de comorile existenţei ;) . Forţa fie cu voi!]
Am scris asta cu ceva timp in urma... Nu incalcati regula a 5-a !
Detalii la sfarsitul lucrarii, intre paranteze patrate.
Add a Comment:
 
:iconabominationlord:
AbominationLord Featured By Owner Jan 26, 2009
intrebare: ce reprezenta fata aia pentru andi?[e prea greu sa inteleg de unul singur, mai ales la ora asta]era teama lui fata de lume intr-un fel? sau sentimentul ca el este neinteles intr-un fel.. si.. probabil faptu ca el cauta fericirea prin idealuri de-alea.. nuj cum sa le zic.. utopice poate..[desi cred ca daca era asa, ai fi dat niste detalii fizice .. adica.. mai toti poetii fac asa :rofl: ]
ii faina..imi place cum ai exprimat sentimentele lu andi ala....
no comment:D
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jan 27, 2009  Hobbyist General Artist
fata aia reprezinta sfarsitul lui Andi. poate chiar moartea lui andi. un mesager.
poate, asa cum ai spus tu, teama lui de lume. temerile lui, in general. fobiile lui.... teama ca ar putea fi neinteles...

oricum, mersi mult pentru comment, si pentru "no comment" =P
:bow:
Reply
:iconabominationlord:
AbominationLord Featured By Owner Jan 28, 2009
cu placere =p

dar de ce-i venise sfarsitul lui andi?
simtea el in adancul lui ca nu mai poate.. ca nu mai are rost.. ca nu mai vrea.. chiar daca incerca sa se convinga ca trebuie sa mearga mai departe?
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jan 28, 2009  Hobbyist General Artist
nu cred ca as putea sa imi dau seama de ce i-a venit sfarsitul lui Andi. poate ca ala ii era scopul. tablourile alea poate chiar au ajuns celebre. sau ultimul tablou, dramatic, constiinta lui, in pete de sange, imprastiate pe panza...
poate nici macar nu a fost decizia lui. daca s-a intamplat, probabil ca trebuia sa se intample...
Reply
:iconabominationlord:
AbominationLord Featured By Owner Jan 30, 2009
dar sangele dupa o vreme incepe sa aiba o nuanta stacojie asa.. s-ar putea sa-si piarda farmecul taboul.. sau nu..depinde de ce este pe panza..
deci sa inteleg ca el se simtea intr-un fel vinovat? sau nu mai vroia sa continue?
chestia aia cu "trebuia" ma face sa ma gandesc iar la fatalism..:-?
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jan 30, 2009  Hobbyist General Artist
la un moment dat toti ne simtim vinovati de ceva... vinovatia poate sa ne urmareasca toata viata, sau la un moment dat, sa ne impacam cu noi insine. nu stiu de ce a murit andi. chiar nu stiu :)

apoi, repet: daca s-a intamplat, inseamna ca trebuia sa se intample. daca aici e vorba de fatalism, atunci e un fatalism care incepe in trecut si se termina in prezent. pentru ca trecutul e teapan, prezentul e flexibil, iar viitorul, in stand by.
Reply
:iconabominationlord:
AbominationLord Featured By Owner Feb 4, 2009
daca ar fi un fatalism care s-ar opri in prezent.. atunci nu stiu.. mi se pare foarte ciudat.. e ca si cum s-ar juca cineva cu noi ..
Reply
:iconawergtergt:
awergtergt Featured By Owner Jul 1, 2008   Photographer
e adorabila
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jul 2, 2008  Hobbyist General Artist
multumesc mult ^___^
Reply
:iconmissslg:
MissSLG Featured By Owner Jun 21, 2007  Hobbyist Photographer
Bravo :clap:

Atat pot spune.
As putea sa incerc sa intru in detalii si in filozofie, sa spun ce sentimente si ce emotii au trecut prin mine cand am ti'am citit povestea dar mai bine nu .. as scrie prea mult.
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jun 21, 2007  Hobbyist General Artist
Multumesc mult de tot ^^".
Daca nu ti-e lene, astept un note de la tine, in care sa intri in detalii si filosofie. Cand ai tu timp si chef. Daca vrei...
Chiar m-ai facut curios
Reply
:iconmissslg:
MissSLG Featured By Owner Jun 21, 2007  Hobbyist Photographer
Daca nu mi'e lene .. scuze da' m'a facut sa rad chestia asta .. pt ca sincera sa fiu .. eu sunt facuta din 90% lene :rofl:
Dar promit ca o sa'ti trimit un note pt ca ma simt intr'un fel datoare. Si parca as vrea sa stii si tu cat de adanc m'a atins lucrarea ta.
Si apropo, cum a spus si ~crirox, ar trebui sa mai scrii. Sunt sigura ca'ti voi fi o mare fana.
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jun 21, 2007  Hobbyist General Artist
Thankiez :glomp:
Reply
:iconcrirox:
crirox Featured By Owner Jun 12, 2007  Hobbyist Photographer
speechless!
ar trebui sa mai scrii, compui chestii care se individualizeaza spre deosebire de literatura de duzina aparuta peste noapte in zilele de azi.
ah, si, iti recomand sa citesti, e o serie "cartea de recitire" de la editura(brb ma duc sa ma uit care era editura)...asa, back, de la editura niculescu, eu n-am citit din serie decat 2 dintre carti, chestia e ca pe mine chiar m-au impresionat(si tre sa fie o carte destul de buna sa ma impresioneze), in fine, recomand seria aia in special Cineva cu care sa fugi de acasa de David Grossman si Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini pe-astea le-am citit eu si chiar sunt ca lumea.
spor in continuare si bravo, ai transmis un mesaj foarte bun.
Reply
:iconanotheroutsider:
Anotheroutsider Featured By Owner Jun 12, 2007  Hobbyist General Artist
Mulumesc foarte mult... apreciez commentul, apreciez sugestiile, si promit (cross my heart and hope to die, or, really, the all-time-pinky-swear) sa mai scriu si sa citesc ceea me mi-ai recomandat calduros si cu atata bunavointa. :hug: Thaaaanks :blowkiss:
Reply
:iconcrirox:
crirox Featured By Owner Jun 12, 2007  Hobbyist Photographer
dupa ce citesti facem un comment pe baza cartilor si schimbam pareri.
ps: primele 50 de pagini de la "cineva cu care sa fugi" de acasa nu sunt cine stie ce parte interesanta, apoi incepe fun-ul te-am avertizat ca sa te grabesti sa le citesti cand pui mana pe carte.
eu cel putin le-am citit pe fiecare in cate 2 zile( in jur de 400 pagini fiecare), ce pot sa zic, cand te apuci parca nu iti mai vine sa o lasi din mana:giggle:
Reply
Add a Comment:
 
×

:iconanotheroutsider: More from Anotheroutsider


More from DeviantArt



Details

Submitted on
May 28, 2007
File Size
12.8 KB
Mature Content
Yes
Thumb

Stats

Views
466
Favourites
7 (who?)
Comments
16