marea surdă
ușor, declinul
unui refren etern
seamănă leit cu cel infern
în umbra minții încolțite
de propria culisă
pironită
în regimul somnului
cu monștrii inferiori
orice-ai crede
sub apăsarea
durerii inerte
albe linii crude, de cretă
pe-o tablă de școală
pentru îndreptări corecte
ștearsă
de nenumărate erori
flori de gheață
ating orice fereastră
unde nici o gură nu mai jură
s-o privească
cu depline fantezii
dincolo de poruncă
subnutrit de munc&